ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2017

Decizia nr. 254/2017

Deliberând asupra contestațiilor de față în baza actelor și lucrărilor dosarului,constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 19 din data de 31 ianuarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a r

espins cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. privind Încheierea nr. 177 din data de 10 noiembrie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenții la plata a câte 50 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că l

a data de 02 septembrie 2016, s-a înregistrat sub nr. x/54/2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva Ordonanței nr. 274/P/2916 din 28 aprilie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În cuprinsul plângerii, petenții au arătat, în esență, că ordonanța contestată este nelegală și netemeinică, că le-au fost încălcate drepturile, că nu s-a ținut cont de autoritatea de lucru judecat, că s-au săvârșit infracțiuni de abuz în serviciu, trafic de influență, favorizarea făptuitorului, că procedura de citare în unele cauze a fost nelegal îndeplinită și s-a procedat la judecată, precum și că se contestă și Ordonanța nr. 215/P/2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În vederea soluționării cauzei a fost înaintat Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Petenții A. și B. au formulat plângere prin care și-au manifestat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzelor nr. x/213/2014 și nr. x/213/2014 solicitând efectuarea de cercetări față de magistratul judecător C., de la Judecătoria Corabia, care a soluționat cel din urmă dosar.

În urma actelor de cercetare întreprinse în cauză, prin Ordonanța nr. 274/P/2016 din 28 aprilie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 315 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de către numiții A. și B. cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Împotriva Ordonanței nr. 274/P/2016 din 28 aprilie 2016, au formulat plângere petenții la procurorul ierarhic superior, plângerea fiind respinsă prin Ordonanța nr. 188/II/2/2016 din 02 iunie 2016 adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Ulterior, petenții s-au adresat judecătorului de cameră preliminară cu prezenta plângere dedusă judecății.

S-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. presupune fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Prin Încheierea nr. 177 din data de 10 noiembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B., împotriva Ordonanței nr. 274/P/2016 din 28 aprilie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata C.

A fost menținută Ordonanța nr. 274/P/2016 din 28 aprilie 2016, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

A fost disjunsă plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva Ordonanței nr. 215/P/2016 din 04 aprilie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost înaintată la Serviciul Registratură în vederea înregistrării și repartizării potrivit dispozițiilor legale.

A fost obligat fiecare petent la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că nu rezultă în niciun fel că intimata C., în calitatea sa de judecător în cadrul Judecătoriei Corabia, și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, neexistând date ori indicii că aceasta ar fi acționat cu rea-credință pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale petenților, soluția de netrimitere în judecată adoptată de către procuror fiind legală și temeinică.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat, în ceea ce o privește pe intimata judecător, că pronunțarea unei hotărâri judecătorești este rezultatul interpretării unor norme civile sau penale, după caz, considerate aplicabile în speță. Activitatea de judecător, care reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului, în situația în care are ca rezultat o decizie greșită sub aspectul legalității sau temeiniciei, nu poate constitui o faptă penală, pentru că altfel s-ar ajunge la situația de negare a dreptului judecătorului de a judeca.

În activitatea de judecată, judecătorul este singurul care poate decide asupra soluției, măsurilor procesuale ce pot fi luate în cursul procesului fie că vizează administrarea probatoriului sau legate modul de aplicare a dispozițiilor codului de procedură.

O eventuală hotărâre greșită este supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nemulțumirile petenților față de modul în care li s-au soluționat cauzele, pot fi valorificate în cursul căilor de atac permise de lege. Or, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință a intimatei-judecător, în mod corect, s-a dispus clasarea, ordonanță menținută, temeinic și legal, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

La data de 06 ianuarie 2017 a fost înregistrată, pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2017, cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. privind Încheierea nr. 177 din data de 10 noiembrie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016.

În motivare, au arătat că solicită „rejudecarea, inclusiv revizuirea”, întrucât încheierea este „nemotivată, neîntemeiată, cea rămas fără obiect, tergiversată, instrumentată, nefondată, netemeinică, eronată, abuzivă, falsă, nelegală, neconstituțională, etc.” apreciind că judecătorul și-a depășit atribuțiile de serviciu, în continuare, fiind prezentate nemulțumirile legate de soluționarea spețelor inițiale.

La termenul din 31 ianuarie 2017 revizuenții au depus fiecare câte o cerere prin care au reluat cele învederate anterior, însoțite de acte medicale în copie.

Verificând încheierea ce a făcut obiectul revizuirii, prin prisma soluționării excepției inadmisibilității căii de atac a revizuirii, instanța a reținut că o cale extraordinară de atac este admisibilă numai dacă sunt respectate în mod strict condițiile prescrise de lege, altfel fiind periclitată autoritatea de lucru judecat, garanție a securității raporturilor juridice într-un stat de drept, cu reverberații sociale nocive, aspect reținut constant și de jurisprudența Curții de la Strasbourg (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen. - Cazurile de revizuire, „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că doleanțele revizuenților nu se pot încadra, în mod evident, în niciunul din cazurile anterioare.

În continuare, a reținut că potrivit art. 459 - Admiterea în principiu - alin. (3) C. proc. pen., „(3) Instanța examinează dacă: (…) c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; (…) e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; (…)”, aceste cerințe nefiind întrunite deoarece nu se invocă vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și nu se poate stabili, în mod evident, existența temeiurilor legale de revizuire.

Împotriva Încheierii nr. 19 din data de 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat contestații revizuenții B. și A.

În motivarea contestațiilor au arătat, în esență, că nu se dorește aflarea adevărului, hotărârea a cărei revizuire o solicită fiind controversată, arătând, de asemenea, că nu înțeleg să plătească cheltuielile de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 16 februarie 2017, fiind fixat termen la data de 9 martie 2017.

Examinând contestațiile formulate de revizuenții B. și A. împotriva Încheierii nr. 19 din data de 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte urmează a le respinge, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii doar hotărârile judecătorești definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Doctrina și practica constantă a instanțelor au statuat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei, acelea prin care instanța de pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen. sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că cererile de revizuire formulate de revizuenții B. și A. vizau o hotărâre pronunțată în procedura plângerii împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire au netrimitere în judecată, revizuire care este inadmisibilă, iar hotărârea este definitivă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că revizuenții B. și A. au promovat o cale de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile formulate de revizuenții B. și A. împotriva Încheierii nr. 19 din data de 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestațiile formulate de revizuenții B. și A. împotriva Încheierii nr. 19 din data de 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

09 martie 2017

.