ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2017

Decizia nr. 709/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 21 mai 2015, reclamanta A. - sucursala B. a chemat în judecata pârâta C. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.157.478,09 lei, reprezentând preț eliberare rețineri "Retention Money" la lucrări executate în cadrul contractului nr. ISPA 2000/RO/16/P/PT/001/05/02, încheiat la data de 26 octombrie 2006, sumă pentru care a fost emisă factura fiscala din 11 aprilie 2014 acceptată la plată de C. SA.

Prin încheierea din data de 28 mai 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, s-a dispus înaintarea cauzei formulată de reclamanta A. - Sucursala B., în contradictoriu cu pârâta C. SA, către secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că cererea supusă judecății în cauza de față are ca obiect solicitarea prestatorului de obligare a beneficiarului (persoana juridica acționând în realizarea unui interes public) la executarea unei obligații pe care acesta și-a asumat-o printr-un contract având ca obiect executarea unei lucrări de interes public (reabilitarea liniei de cale ferată București - Constanța, secțiunea Lehliu - Ciulnița - Fetești). Din totalul prețului agreat de părți la momentul încheierii contractului, o cota de 75% urma să fie achitată din fonduri comunitare.

Împrejurarea că, așa cum a arătat creditoarea, finanțarea din fonduri comunitare a încetat, urmând a fi acoperită integral din fonduri publice naționale, nu face ca natura juridică a contractului să fi suferit vreo modificare: contractul a fost și este guvernat, în ceea ce privește toate etapele ființei sale - încheiere, modificare, interpretare, executare și încetare - de norme de drept public, astfel încât prioritatea interesului public să poată fi asigurată, așa cum prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 mai sus citat impun în mod expres.

Pentru aceste motive, constatând că litigiul supus judecății este un litigiu izvorât dintr-un raport de drept public, iar nu unul izvorâtă dintr-un raport de drept privat, în vederea garantării priorității interesului public, instanța a dispus înaintarea cauzei către secția de contencios administrativ a Tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/3/2015*.

Prin Sentința nr. 5225 din 15 iulie 2015 a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței funcționale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția civilă, s-a constatat intervenit conflict negativ de competență, s-a suspendat din oficiu orice procedură și s-a înaintat dosarul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele:

Pentru ca un contract să poată fi asimilat unui act administrativ supus regimului Legii nr. 554/2004 este necesar ca acel contract să fie încheiat de o autoritate publică sau de o autoritate publică asimilată și să aibă ca obiect executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice.

Contrar acestor considerații, debitoarea C. SA este, potrivit art. 1 din H.G. nr. 581/1998, o persoană juridică de drept privat care funcționează ca o societate comercială pe acțiuni, desfășurând, potrivit art. 6 din aceeași hotărâre, activități de interes public.

Natura comercială a contractului încheiat atrage competența secției civile a Tribunalului București.

Prin Sentința nr. 2169 din 8 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. - Sucursala B. și pe pârâta C. SA, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 4 a declarat recurs reclamanta A. - Sucursala B., invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele următoare.

Potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. "Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict", iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă."

Din interpretarea textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii pronunțate în condițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. nu se poate exercita nici o cale de atac, recurenta-reclamantă declarând recurs împotriva unei hotărâri definitive.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Sucursala B. împotriva Sentinței nr. 2169 din 8 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL