ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2177/2016
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să achite amenda dispusă prin Sentința civilă nr. 837 din 26 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București.
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății pentru lipsa părților.
Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept, solicitând "repunerea cauzei pe rol".
Procedura derulată în recurs
Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul-asistent a concluzionat în sensul anulării recursului, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.
După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.
Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
În cauză, recurenta nu a indicat niciun motiv de casare și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., rezumându-se doar la precizarea că,, motivul principal este repunerea cauzei pe rol ".
Motivul invocat nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., recurenta formulând, în realitate, o veritabilă cerere de repunere a cauzei pe rol.
Pentru considerentele arătate, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul reclamantei A. pentru neîndeplinirea condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iulie 2016.
Procesat de GGC - GV