ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2017

Decizia nr. 1314/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, reclamanta A., Persoană Fizică Autorizată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, anularea Deciziei nr. 109 din 6 ianuarie 2014 de soluționare a contestației și în consecință admiterea contestației, în sensul anularii titlului de creanță reprezentat de actul intitulat "Proces-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare'' încheiat la data de 17 octombrie 2013, emis de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Plăți Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, prin Sentința nr. 91 din 19 ianuarie 2015, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei 109 din 6 ianuarie 2014 și în consecință a respins cererea de suspendare a executării deciziei ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., Persoană Fizică Autorizată, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără a dezvolta critici care să se poată încadra în acest motiv de casare.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra anulării actului administrativ contestat poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, se constată că Sentința nr. 91 din 19 ianuarie 2015, recurată, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 31 martie 2015, iar recursul a fost declarat la data de 28 aprilie 2015, ultima zi în care putea fi declarată calea de atac fiind 16 aprilie 2016.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În speță, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva Sentinței nr. 91 din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM