ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 415/2017

Decizia nr. 415/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 07 ianuarie 2016 sub nr. x/270/2016, reclamantele A. - B. (C.) prin mandatar SC D. SRL și SC D. SRL au chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL, solicitând: - obligarea pârâtei la desființarea.

înlăturarea definitivă de la punctul său de lucru situat în Onești, județul Bacău (stația de carburanți - benzinărie) a tuturor însemnelor (simboluri, logo-uri, embleme, imagini etc.) care produc confuzie sau sunt de natură să producă confuzie cu marca înregistrată „F.", respectiv, însemnele folosite în mod legitim de către Grupul F.; - în subsidiar, aplicarea de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere, începând de la data pronunțării hotărârii judecătorești și până la îndeplinirea obligațiilor de desființare de către pârâtă; - obligarea pârâtei de la a se abține de la orice acte de contrafacere a mărcii înregistrate „F.", așa cum sunt definite în art. 90 din Legea nr. 84/1998privind mărcile și indicațiile geografice respectiv, de la orice folosire în activitatea sa comercială a unor însemne care produc confuzie sau sunt de natură să producă confuzie cu marca înregistrată „F." În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a susținut, în esență, că reclamanta A. - B. (C.) deține drepturile exclusive de folosire a mărcii „F." - marcă verbală înregistrată internațional din 30 iulie 1993 pentru produse și servicii având ca obiect combustibili, uleiuri și unsori industriale, care a fost înregistrată, de altfel și la nivel comunitar din 05 iunie 2009, fiind protejată inclusiv pe teritoriul României.

Reclamanta C. a acordat SC D. SRL o licență exclusivă pe teritoriul României, împuternicind-o cu apărarea drepturilor conferite de mărcile Grupului F. în România, inclusiv și cu precădere a mărcii F. Reclamantele au mai susținut că pârâta deține în administrare o stație de carburanți pentru semnalizarea căreia folosește cu rea-credință și fără drept marca F., respectiv însemne identice/similare cu marca F. pentru produse și servicii identice cu serviciile F. Ungaria, creând în mod intenționat confuzie în rândul publicului consumator. în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 raportat Ia art. 64 și art. 65, precum și la art. 36 din Legea nr. 84/1998, și pe art. 156 16 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1832 din 28 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/270/2016, Judecătoria Onești și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reținând că, în raport de dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, acțiunile de protecție a mărcii sunt în competența tribunalului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la data de 14 iulie 2016 sub nr. x/270/2016. Prin sentința civilă nr. 355 din 20 octombrie 2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Bacău a reținut că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în contrafacerea unei mărci comunitare, scopul fiind acela de protejare a drepturilor conferite de marca înregistrată „F." și că reclamanta A. este titularul mărcii verbale „F." înregistrată internațional din 30 iulie 1993 și a mărcii combinate „F." înregistrată comunitar din 5 iunie 2009, așa încât litigiul intră în domeniul de aplicare al art. 96 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 207/2009, fiind un litigiu privind contrafacerea unei mărci comunitare, dispozițiile art. 151 din Regulament stabilind că înregistrările internaționale care desemnează Comunitatea Europeană produc aceleași efecte ca cererile de marcă comunitară.

Tribunalul Bacău a reținut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - apărarea drepturilor exclusive ce derivă dintr-o marcă comunitară -, este incidență regula specială de competență stabilită de art. 71 din Legea nr. 84/1998, care derogă de la regula de drept comun stabilită de art. 36 alin. (2) din aceeași lege, și că, așa fiind, în materia acțiunilor în contrafacerea unei mărci comunitare, Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze acțiunea. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 4 noiembrie 2016 sub nr. x/3/2016. Tribunalul București, secția a V-a civilă, astfel învestit, la rândul său, prin sentința civilă nr. 15 13 din 15 decembrie 2016, și-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Tribunalul București a reținut că reclamantele au invocat în susținerea acțiunii înregistrarea semnului verbal, care presupune o analiză diferită în relație cu semnele folosite de pârâtă decât cea pe care o presupune semnul combinat înregistrat Ia nivel comunitar, cu ocazia dezbaterilor apărătorul reclamantelor reiterând susținerea că prin cererea de chemare în judecată se urmărește apărarea mărcii verbale înregistrate internațional în anul 1993 și prelungită ulterior. Mai mult, mandatara reclamantei A. - B. (C.) nu are împuternicire pentru formularea acțiunilor de împiedicare a încălcării mărcii comunitare, iar competența teritorială în judecarea acțiunii nu poate fi atrasă de menționarea, în cuprinsul acțiunii, a faptului că reclamantele, sunt, în același timp titulare ale mărcii comunitare „F." Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău pentru considerentele care succed.

În speță, cauza acțiunii reclamantelor asupra căreia instanța a fost chemată să se pronunțe - prin cauza acțiunii înțelegându-se scopul spre care se îndreaptă voința celui care reclamă sau se apără, scop explicat prin împrejurările și motivele speciale care au determinat partea să acționeze - este aceea de a obține o hotărâre judecătorească prin care pârâta să fie obligată la desființarea, respectiv, înlăturarea definitivă de la punctul său de lucru a tuturor însemnelor (simboluri, logo-uri, embleme, imagini etc) care produc confuzie sau sunt de natură sa producă confuzie cu marca înregistrată „F.", respectiv, însemnele folosite în mod legitim de către Grupul F. precum și de la a se abține de la orice acte de contrafacere a mărcii înregistrate „F.", așa cum sunt definite în art. 90 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și de la orice folosire în activitatea sa comercială a unor însemne care produc confuzie sau sunt de natură să producă confuzie cu marca înregistrată „F." În demersul lor judiciar, invocând dispozițiile art. 64 și 65 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice care prevăd că dispozițiile acestei legi se aplică și înregistrărilor Internaționale ale mărcilor, reclamantele s-au prevalat de calitatea de unice deținătoare ale drepturilor exclusive de folosire a mărcii „F.",

marcă verbală înregistrată internațional din 30 ianuarie 1993, protejată inclusiv pe teritoriul României (reclamanta A. B. - C. prin mandatara SC D. SRL) și, respectiv, de calitatea de deținătoare a licenței exclusive pe teritoriul României a mărcii „F." (reclamanta SC D. SRL). La dezbaterile care au avut loc atât în fața Tribunalului Bacău cât și în fața Tribunalului București - cu prilejul invocării de către fiecare dintre aceste instanțe a excepției necompetenței materiale în soluționarea acțiunii - apărătorul reclamantelor a susținut, constant, că ceea ce se opune pârâtei prin acțiunea dedusă judecății este dreptul exclusiv rezultat din marca verbală înregistrată internațional (fila 12 din Dosarul nr. x/270/2016 al Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și fila 12 din Dosarul nr. x/3/2016 al Tribunalului București, secția a V-a civilă).

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. - B. - C. s-a prevalat de calitatea de titulară a dreptului exclusiv asupra mărcii verbale înregistrată internațional „F.", susținând că este și titulară a mărcii combinate „F." înregistrată la nivel comunitar din 05 iunie 2009, fără însă a formula alte apărări cu privire la acest aspect, Având m vedere considerentele care preced, Înalta Curte, în raport de art. 107 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, ca instanță în a cărei circumscripție își are sediul pârâta SC E. SRL. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a Il-a civilă și de contencios administrativ. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2017.