ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2017

Decizia nr. 843/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1.482 din 26 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale a Secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, invocată de pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 563/2016 din 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj (DSVSA) și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) în favoarea Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea promovată, reclamanta A. a solicitat:

- obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1.016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Gorj cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, ca, pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Înalta Curte reține, astfel, că ordinul contestat este strict legat de raporturile de serviciu ale reclamantei, care este funcționar public.

Rezultă cu evidență că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamantă, se circumscrie noțiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În concluzie, indiferent de rangul autorității sau instituției publice emitente a actului contestat, în materia privind funcționarii publici competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului, astfel cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Craiova.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2017.

Procesat de GGC - ED