ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 873/2017
Deliberând,
constată următoarele:
1.
Circumstanțele cauzei
Prin
acțiunea înregistrată la 28 iunie 2016, sub numărul de Dosar nr.
x/95/2016 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ
și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru
Siguranța Alimentelor Gorj, să se dispună obligarea pârâtei
ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea
în temeiul art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare,
cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor
funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de
salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8
1
),
în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și
sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca
pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în
aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să
plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite
potrivit art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv
plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.
2.
Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și
fiscal
Prin
Sentința nr. 1539 pronunțată în data de 31 octombrie 2016,
Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența în
favoarea Secției contencios administrativ și fiscal, a Curții de
Apel Craiova în vederea soluționării cererii de chemare în
judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu
pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară
Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, față de
obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de împrejurarea
că reclamanta solicită completarea unui Ordin emis de un organ al
administrației publice centrale, în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în
sensul că soluționarea prezentei cereri este de competența
Secției de contencios administrativ a Curții de Apel.
În
ceea ce privește competența teritorială de soluționare a
contestației formulate de reclamantă, tribunalul a reținut
că aceasta aparține Curții de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ și fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3)
din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței de la domiciliul
sau.
3.
Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal
Dosarul
a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2016, sub nr. x/54/2016
primind termen de judecată la data de 16 decembrie 2016 pentru când
părțile au fost legal citate.
Prin
Sentința nr. 562/2016 pronunțată în data de 16 decembrie 2016,
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de
soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta
reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară
și pentru Siguranța Alimentelor Gorj (DSVSA) și Autoritatea
Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor (ANSVSA), în favoarea Tribunalul Gorj, secția contencios
administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență
și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Curtea,
având în vedere că actul principal care a determinat promovarea de
către reclamantă este Decizia Directorului DSVSA, care este un act
emis de către o autoritate publica locala, a apreciat că, în
speța, nu sunt incidente prevederi legale speciale care sa
stabilească o competenta de judecata speciala.
Totodată,
s-a precizat că art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul
său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând
pentru instanța în a cărei rază teritorială se află
domiciliul său.
4.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta
Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență,
judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ.
și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și
dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare:
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că
prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul
Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța
Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și Pentru
Siguranța Alimentelor Gorj, să se dispună obligarea pârâtei
ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea
în temeiul art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare,
cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor
funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de
salarizare stabilite, potrivii dispozițiilor ordinelor ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8
1
),
în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și
sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca
pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în
aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să
plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite
potrivit art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv
plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.
Înalta
Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova
că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamantei,
privind obligarea pârâților la plata tuturor drepturile salariale
prevăzute de lege, respectiv includerea în salariu a sumei compensatorie
cu caracter tranzitoriu aflată în plată la data de 30 noiembrie 2015.
Prin
urmare, competența materială de soluționare a cauzei se
stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea
nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile
legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
În
conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "Cauzele care au ca
obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de
competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului,
cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin
lege competența altor instanțe".
Astfel,
având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unui
funcționar public, revine tribunalului competența materială de
soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât
prin Hotărârea nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea
Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru
Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea
acesteia, este statuat la art. 5 alin. (5) și (6) că: "(5)
Personalul din cadrul Autorității, institutelor de
referință și al direcțiilor sanitar-veterinare și
pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului
București este format din funcționari publici și din personal
contractual. (6) Salarizarea personalului din structura Autorității
se face potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici
și personalului contractual din cadrul administrației publice
centrale" și prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici nu se prevede o altă instanță
competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.
În
consecință, având în vedere considerentele arătate și în
conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în
primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în
contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar-Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea
Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea
Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.
Procesat
de GGC - GV