ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iunie 2016, sub nr. x/95/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei DSVSA Gorj să plătească, pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

1.1. Prin Sentința nr. 1307 din 30 septembrie 2016, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Gorj și a declinant competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință, Tribunalul Gorj a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar în temeiul prevederilor art. 96 pct. 1 din același act normativ, curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

În ceea ce privește legea specială, tribunalul a reținut că, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice care poate fi centrală sau locală și valoarea impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Potrivit primului criteriu, litigiul privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Din interpretarea acestor texte de lege, s-a reținut că tribunalul este competent să judece toate procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele ce au ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin legea specială nu se prevede altfel, precum și de cele date în competența curților de apel prin legi speciale.

În ceea ce privește cauza dedusă judecății, tribunalul a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum și obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

În ceea ce privește pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, tribunalul a reținut că, potrivit art. (5) lit. a) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare, aceasta este autoritate centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, care coordonează tehnic și administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și controlează efectuarea activităților publice sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor.

De asemenea, conform art. (4) alin. (1) din H.G. nr. 1.415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.

Drept urmare, tribunalul a reținut că, față de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, precum și de împrejurarea că reclamanta a solicitat completarea unui ordin emis de un organ al administrației publice centrale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea cererii este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a contestației formulate de reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței de la domiciliul său.

2.1. După declinare, la data de 25 octombrie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul de Dosar x/2016

2.2. Prin Sentința nr. 520/2016 din 25 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013 care modifică art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului.

Totodată, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care conferă reclamantului posibilitatea de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, partea a optat pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

După cum s-a precizat anterior, prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și 81, în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum și obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Se observă că acțiunea vizează o componentă a indemnizației funcționarului public.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici s-a modificat sub aspectul competenței materiale a instanței, după cum urmează:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Așadar, în speța de față, în raport de dispoziția normativă anterior citată, competența aparține tribunalului, în discuție fiind raportul de serviciu al funcționarului public.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în prezenta cauză reclamantul a optat pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

PENTru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM