ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iunie 2016, sub nr. x/95/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, solicitând:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8)<SUP>1</SUP>, în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

2.1. Prin sentința nr. 1621 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, invocată de pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Gorj a reținut că dispozițiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., statuează că tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 din același cod, curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

În speță, tribunalul a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de împrejurarea că reclamantul solicită completarea unui Ordin emis de un organ al administrației publice centrale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea prezentei cereri este de competența secției de contencios administrativ a curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a contestației formulate de reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanței de la domiciliul sau.

2.2. Prin sentința nr. 55 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 se modifică în sensul în care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", astfel că indiferent de rangul autorității sau instituției publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului.

Totodată, s-a mai reținut că în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, solicitând obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8)<SUP>1</SUP>, în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu. A mai solicitat obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Astfel, obiectul prezentului demers judiciar este structurat pe două capete de cerere, care în opinia reclamantului, se află în raport de interdependență și reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (8)<SUP>2</SUP> din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamantul a înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește și, implicit, obiectul principal al acțiunii, îl reprezintă obținerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse și anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre autoritățile pârâte chemate în judecată și inițiatorul acțiunii judecătorești.

Reclamantul A. este funcționar public în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, fiind încadrat în funcția de consilier grad profesional superior.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, dată fiind calitatea reclamantului de funcționar public, raportului dintre aceasta și autoritatea pârâtă angajatoare îi sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cu care:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", dispoziții care stabilesc în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2017.