ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2016

Decizia nr. 563/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin sentința civilă nr. 926 din 19 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. Brad și chemata în garanție C., și, în consecință, a obligat pârâtul la plata sumei de 137.636,76 euro fonduri Phare și a sumei de 186.923,51 lei cofinanțare de la bugetul de stat, reprezentând finanțare necuvenit încasată în baza contractului de grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41.

A respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârât și cererea de chemare în garanție a C., formulată de pârât.

A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în temeiul Contractului de Grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41, încheiat între reclamant, în calitate de autoritate contractantă, respectiv chemata în garanție ca autoritate de implementare, pe de o parte, și pârâtul B. Brad, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, acesta din urmă a beneficiat de o finanțare nerambursabilă ce urma să fie utilizată pentru execuția proiectului „Reabilitarea stației de epurare ape uzate din municipiul Brad, județul Hunedoara" din cadrul programului Phare 2005.

În vederea implementării acestui proiect, pârâtul a primit, cu titlu de avans și tranșe intermediare, suma de 824.199,74 euro, sumă ce urma a fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute de contract.

Prin intermediul Raportului Final, pârâtul trebuia să justifice modul în care a fost folosit avansul, împreună cu contribuția sa în numerar prevăzută în contract. În momentul analizării documentelor ce însoțesc Raportul Final, Autoritatea Contractantă verificând dacă sunt întrunite condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 14 din Anexa II precum și îndeplinirea celorlalte obligații stabilite în sarcina beneficiarului în cadrul aceluiași contract.

Cu prilejul depunerii de către pârât a cererii de plată finale, împreună cu documentele ce justificau cheltuirea avansului, chemata în garanție C., în calitate de Autoritate de Implementare, a constatat că proiectul corespunde din punct de vedere tehnic, însă după analizarea documentației din punct de vedere financiar s-a constatat că nu au fost cheltuite în întregime sumele prevăzute în bugetul proiectului.

Făcând aplicarea prevederilor contractuale ale art. 18.2 din anexa A.4.2. Prevederi financiare, și avându-se în vedere procentele de contribuție a părților la realizarea proiectului (79,66% din costurile total eligibile în sarcina Autorității Contractante, iar restul de 20,34% în sarcina pârâtului), s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei de

269.861,94 euro, defalcată pe surse de finanțare astfel: 202.396,45 euro

reprezentând fonduri Phare și 287.767,28 lei reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat.

Reclamantul a transmis pârâtului Notificarea din 11 aprilie 2011 (fila 58, vol. I), prin care l-a încunoștiințat cu privire la obligația de a achita în termen de 60 de zile debitul mai sus menționat.

Întrucât la data de 06 mai 2011 pârâtul a achitat suma de 368.301,29 lei, care s-a repartizat pe surse de finanțare (25% cofinanțare de la bugetul de stat și 75% fonduri Phare), acesta a fost înștiințat că figurează în evidențele D. cu un debit de 137.636,76 euro și 186.923,51 lei, debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat.

După notificarea sa și după convocarea în vederea concilierii, dar înainte de concilierea propriu zisă, pârâtul - prin adresa din 27 iunie 2011 adresată reclamantului (fila 1240, vol. IV) - a solicitat recunoașterea ca eligibilă și a sumei de

75.047,32 euro

cheltuită în cadrul cap. 6.2 sublinia Obiectivul 04-Stație de pompare, apreciată de reclamant ca neeligibilă și nerecunoscută la plată întrucât depășea valoarea alocată acestei linii bugetare.

Pârâtul a subliniat că ”depășirile față de oferta financiară (subcapit. 6.2.) sunt pe deplin justificate tehnologic și economic, deoarece, pe parcursul derulării proiectului, experții însărcinați cu consultanța tehnică, atât în faza e proiectare, cât și în cea de execuție, au demonstrat necesitatea introducerii în fluxul tehnologic a umor utilaje și accesorii cât mai performante”.

Examinând prevederile contractuale și analizând pretențiile pârâtului privind modificarea bugetului, prima instanță a mai reținut că prin adresa din 31 august 2010 (fila 143, vol. I), Primăria mun. Brad a solicitat reclamantului întocmirea unui act adițional la contractul de finanțare, solicitând ”(…) întocmirea unui Act adițional care să prevadă prelungirea termenului de implementare a proiectului până la data de 30 noiembrie 2010 motivată de necesitatea executării lucrărilor suplimentare nominalizate și modificarea Bugetului conform anexei. În noul buget la unele obiective a fost majorată valoarea inițială, dar pe total linie bugetară se încadrează în valoarea inițială a proiectului (..)/”.

Cererea pârâtului a fost încuviințată doar parțial, prin Actul adițional nr. 6, semnat la 28 septembrie 2010 (fila 124, vol. I), în ceea ce privește perioada de implementare a proiectului, menționându-se expressis verbis că ”Toți ceilalți termeni și condiții ai contractului rămân neschimbați”.

Prin urmare, în lipsa nu doar a unui act adițional, ci și a unui accept expres al autorității contractante, mai mult, în condițiile unei mențiuni exprese a păstrării tuturor celorlalți termeni/condiții ale contractului, în sensul modificării bugetul de maniera solicitată de pârât, orice pretenție a acestuia de a fi suportate costurile suplimentare din bugetul proiectului apare ca lipsită de fundament.

În fața acestui refuz al autorității, pârâtul a continuat cu aceasta o întreaga corespondență, ulterioară perioadei de implementare a proiectului și deci perioadei în care se putea conveni prin act adițional modificarea intervenită.

Or, în condițiile în care autoritatea contractantă nu a aprobat pârâtului, în perioada de implementare a proiectului sau până la depunerea raportului final, care a avut loc în februarie 2011, modificările bugetare solicitate, prin încheierea unui act adițional în acest sens sau cel puțin prin exprimarea neechivocă a acceptului său, dimpotrivă solicitările sale fiind respinse, nu se pot reține ca întemeiate apărările pârâtului și cu atât mai puțin să se intervină în raporturile contractuale ale părților, prin aprobarea de facto a acestor cheltuieli, în vădit dezacord cu prevederile contractuale.

În condițiile în care reclamantul nu și-a asumat, printr-o manifestare de voință neechivocă, modificarea bugetului în sensul dorit de pârât, cheltuielile reținute de reclamant ca neeligibile, care fac obiectul prezentului litigiu, al căror caracter necesar nu a fost chestionat, vor fi suportate de pârât din resurse proprii.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea de Apel a arătat că C. a fost chemată în garanție în considerarea calității sale de Autoritate de Implementare, iar imputările aduse de pârât acesteia au în vedere pretinse atribuții ale acesteia în această calitate.

În ceea ce privește fondul cererii de chemare în garanție, nu există pentru chemata în garanție, așa cum s-a reținut a nu exista nici pentru reclamant, nici o obligație de acceptare a propunerii pârâtului de modificare a contractului, dincolo de eventuala îndeplinire sau nu a unor rigori procedurale privind solicitarea de modificare a contractului.

Recursul declarat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 926 din 19 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul B. Brad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea în drept a recursului s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În argumentarea acestuia s-a arătat că:

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (1865).

În oricare dintre ipoteze textul sancționează nemotivarea hotărârii. Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (1865), hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea reprezentând deopotrivă garanția împotriva arbitrariului pentru părți și elementul esențial pentru exercitarea controlului pentru judecătorii recursului. în accepțiunea dispozițiilor legale citate, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă, în fapt și în drept, la toate susținerile părților, să conducă, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv.

Jurisprudența a stabilit ca motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare. De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedeam Cauza Albină împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată următoarele: „Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr, 37, p. 16, parag. 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, parag. 80, CEDH 2004-1, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie) 1994, seria A, nr. 288, p. 19, parag. 59)."

S-a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde considerente insuficiente pentru a justifica soluția din dispozitiv. În considerentele Sentinței civile nr. 926 din 19: martie 2014 sunt reluate susținerile părților, dar nu sunt prezentate corespunzător motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Însușindu-și în totalitate susținerile reclamantului și ale chematei în garanție, instanța de fond a ajuns la concluzia că au fost efectuate cheltuieli neeligibile constând în lucrări suplimentare care nu ar fi fost aprobate de către D. sau C. și care presupuneau modificarea bugetului.

Aceste considerente sunt contrazise de constatările Raportului de expertiză tehnică judiciară și Suplimentului la Raportul de expertiză tehnică judiciară'', din care rezultă următoarele:

- au fost montate aceleași utilaje și echipamente din Studiul de fezabilitate (2006) cuprinse în Proiectului Tehnic (2009), printr-un utilaj combinat, care reprezintă o soluție tehnică adaptată la condițiile din teren și care include utilajele menționate în Studiul de fezabilitate (2006), neavând accesorii în plus și încadrându-se în bugetul aprobat;

- nu s-au executat și nu s-au decontat lucrări suplimentare așa cum au fost înțelese de reclamantul D.;

- din suma totală de 94.760,04 euro (fără T.V.A.), aprobată în buget pentru Ob. 04 - Stație de pompare, B. Brad a decontat 76.884,28 euro (fără T.V.A.);

- utilajele și accesoriile introduse în flux la recomandarea experților din proiect nu înseamnă că sunt „suplimentare", ci că sunt mai profitabile și mai adaptate condițiilor concrete din teren și că nu depășesc bugetul aprobat al proiectului5;

- sumele propuse spre decontare de către Beneficiar priveau cheltuieli eligibile. Potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară6 și Suplimentului la Raportul de expertiză tehnică judiciară7 expertul a identificat trei categorii de lucrări care pot fi definite ca „lucrări suplimentare" și care pot produce confuzie, constatând, în esență, următoarele:

-„lucrările suplimentare" datorate perioadei mari scursă între realizarea Studiului de fezabilitate (2006) și realizarea Proiectului Tehnic (2009) (denumite de expert „lucrări 1") fac parte din capitolul 6.2. sublinia Ob. 04 - Stație de pompare, expertul stabilind că au fost montate aceleași utilaje și echipamente din Studiul de fezabilitate (2006) cuprinse în Proiectului Tehnic (2009), printr-un utilaj combinat, care reprezintă o soluție tehnică adaptată la condițiile din teren și care include utilajele menționate în Studiul de fezabilitate (2006), neavând accesorii în plus și încadrându-se în bugetul aprobat; nu s-au executat și nu s-au decontat lucrări suplimentare așa cum au fost înțelese de D.; din suma totală de 94.760,04 euro (fără T.V.A.) aprobată în buget pentru Ob. 04 - Stație de pompare CL Brad a decontat 76.884,28 euro (fără T.V.A.),

-„lucrările suplimentare "solicitate de B. Brad a fi finanțate din economiile de 17.875,76 euro realizate la lucrările 1 (denumite de expert „lucrări 2"), care nu au fost aprobate de Autoritatea de Implementare și nu s-au executat,

-„lucrările suplimentare" apărute pe parcursul execuției lucrărilor, în urma expertizelor tehnice ale construcțiilor existente readaptate (denumite de expert „lucrări 3"), executate, dar care nu au fost analizate de către expert, deoarece nu au legătură cu cauza de față.

Concluzia expertului tehnic judiciar este aceea că Beneficiarul B. Brad a achiziționat și montat un utilaj combinat care conține aceleași echipamente și utilaje și care reprezintă o soluție tehnică adaptată la condițiile din teren, că utilajele și accesoriile introduse în flux la recomandarea experților din proiect nu înseamnă că sunt suplimentare, ci că sunt mai profitabile și mai adaptate condițiilor concrete din teren și că nu depășesc bugetul aprobat al proiectului8, iar sumele propuse spre decontare de către Beneficiar priveau cheltuieli eligibile.

Mai mult, Sentința civilă nr. 926 din 19 martie 2014 nu conține nici un fel de considerente din care să rezulte pentru ce au fost înlăturate constatările expertului tehnic judiciar, care conduc la o soluție diametral opusă.

În privința cererii reconvenționale a B. Brad, instanța a reținut, fără o motivare corespunzătoare, că suma de 75.047,32 euro cheltuită în cadrul cap. 6.2. Obiectul 04 - Stație de pompare, sumă care nu a fost recunoscută la plată, ar reprezenta o cheltuială neeligibilă.

În „Anexa 16 - Raport financiar final", „Ob. 04. Stație de pompare", poz. 232 -.„Utilaj" plățile în lei (320.106,87 lei) efectuate cu ordinele de plată nr. 81 și 82 din anul 2010 au corespondent în euro (75.047,32 euro) care să fie inclus în rubrica „Total cap. I

Recurentul a solicitat decontarea din bugetul proiectului a acestor cheltuieli efectuate, care, in mod nejustificat, nu au fost recunoscute ca fiind eligibile și au fost suportate din bugetul local, cu consecința depășirii substanțiale a cotei de cofinanțare (20,34%) stabilită prin Contract, în timp, ce fondurile nerambursabile nu au fost cheltuite integral.

Aprecierile generice ale instanței nu corespund scopului motivării hotărârii judecătorești desprins din dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (1865), echivalând în fapt cu o nemotivare, ceea ce face operant în speță cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (1865).

Astfel, sentința este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Ordinul nr. 1218/2010 privind măsuri pentru eficientizarea utilizării fondurilor publice angajate pentru realizarea obiectivelor de investiții din programele/proiectele D., ordin emis de ministrul D., art. 22, 29 și 44 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1073 și urm. C. civ. (1864).

Argumentele pentru care consideră că reclamantul, cât și instanța care și-a însușit în totalitate opinia reclamantului și a chematei în garanție, au aplicat greșit dispozițiile legale sunt:

Cât privește motivele referitoare la fondul cauzei s-a arătat că:

- Dezvoltarea argumentelor care privesc fondul cauzei;

- Situația de fapt;

- B. Brad a implementat proiectul intitulat „Reabilitarea stației a epurare ape uzate din municipiul Brad, județul Hunedoara" asigurând cei mai înalți parametri funcționali.

- Cheltuielile efectuate de B. Brad pentru implementarea proiectului sunt eligibile, conform Contractului și Ordinului nr. 1218/2010 privind măsuri pentru eficientizarea utilizării fondurilor publice angajate pentru realizare obiectivelor de investiții din programele/proiectele D., ordin emis de ministrul D., în vigoare la data respectivelor operațiuni.

- B. Brad și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile asumate prin Contract.

- Solicitările B. Brad de a fi modificata structura inițială a bugetului erau întemeiate pe prevederile art. 9.2. din Contract și ale Ordinului nr. 1218/2010.

- Nu există o culpă a B. Brad care să justifice plata despăgubirilor către D.

- Referitor la cererea reconvențională a B. Brad privind decontarea sumei de 75.047,32 euro, cheltuită în cadrul Capitolului 6.2. Obiectul 04 - Stație de pompare, sumă care nu a fost recunoscută la plată de către reclamant.

Apărările formulate în cauză;

Intimata-pârâtă A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului arătând că în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.:

Recurenta-pârâtă consideră ca hotărârea atacată „cuprinde considerente insuficiente pentru a justifica soluția din dispozitiv", acestea fiind contrazise de constatările Raportului de la tehnică judiciară.

Recurenta-pârâtă consideră ca hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 1218/2010, art. 44 din Legea nr. 500/2002 art. 18 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 1073 și următoarele din vechiul Codul civil.

În ceea ce privește incidența Ordinului ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 1218 din 9 aprilie 2010, menționăm că acesta vizează unele măsuri pentru eficientizare utilizării fondurilor publice angajate pentru realizarea obiectivelor de investiții din programele/proiectele fostului D.

Conform art. 1 din acest ordin, este vizată finanțarea unor investiții di programele/proiectele finanțate parțial/integral de la bugetul de stat. în limita fondurilor aprobate cu această destinație în bugetul fostului D.

Întrucât contractul de grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41 este finanțat din fonduri europene în cadrul Programului Phare 2005, iar nu de la bugetul de stat, acest ordin nu are aplicabilitate în cauză.

Dintr-o perspectivă similară trebuie privită și invocarea art. 44 din Legea nr. 500/2002 care reglementează obligația ordonatorilor principali de credite de a urmări realizarea obiectivelor incluse în programele de investiții, articol care nu are niciun fel de incidență în raport de obiectul prezentei cauze - vizând pretenții ce decurg din nerespectarea unui contract valabil încheiat (contractul de grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41) ce are putere de lege între părțile contractante.

În speță, prin contractul de grant mai sus indicat, B. Brad a beneficiat de o finanțare nerambursabilă ce urma sa fie utilizată pentru execuția proiectului „Reabilitarea] stației de epurare ape uzate din municipiul Brad, județul Hunedoara", din cadrul Programului Phare 2005.

Pentru implementarea proiectului, recurenta-pârâtă a primit, cu titlu de avans și tranșe intermediare, suma de 824.199,74 euro, care urma a fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute de contractul de grant.

Prin intermediul Raportului final, recurenta-pârâtă trebuia să justifice modul în care a fost folosit avansul împreuna cu contribuția sa în numerar prevăzută în contract. Raportul final a fost analizat inițial (atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar) de către C., care trebuia să avizeze și să înainteze spre aprobare acest raport instituției noastre.

În speță, la depunerea de către recurenta-pârâtă a cererii de plată finală, împreună cu documentele ce justificau cheltuirea avansului, C. a constatat că proiectul corespundea din punct de vedere tehnic, însă din analiza documentației din punct de vedere financiar, s-a constatat că nu au fost cheltuite în întregime sumele prevăzute în bugetul proiectului.

Conform art. 18.2 din Anexa A.4.2. "Condiții generale și administrative" la contractul de grant, "Dacă costurile eligibile la sfârșitul acțiunii sunt mai mici decât costurile totale estimate la care se referă art. 3.1 din Condiții Speciale, contribuția Autorității Contractante se va limita ta valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 12 prin Condiții Speciale la costurile eligibile efectuate și aprobate de Autoritatea Contractantă.

Autoritatea Contractantă este singura în măsura sa stabilească suma finala totala a finanțării nerambursabile, la sfârșitul implementării în baza aprobării raportului final tehnic și financiar)".Recurenta-pârâtă a solicitat modificarea bugetului proiectului în conformitate cu dispozițiile art. 9.2 din contractul de grant, în sensul retribuirii unor sume între sublimii bugetare unde s-au efectuat economii și cele unde s-a cheltuit mai mult decât s-a bugetat.

Intimatul nu a putut accepta această solicitare, deoarece presupunea realizarea unor transferuri între liniile bugetare și schimbarea bugetului aprobat după finalizare perioadei de implementare a proiectului.

Patriot art. 9.1 și 9.2 din Anexa A.4.2. "Condiții generale și administrative" la contractul de grant, orice amendament adus contractului sau anexelor sale trebuie făcut în scris printr-un act adițional, iar solicitarea beneficiarului în acest sens trebuie comunicat Autorității Contractante cu cel puțin o lună înainte de data de la care dorește intrarea în vigoare a amendamentului.

Având în vedere că perioada de implementare a contractului de Grant s-a finalizat la data de 30 noiembrie 2010, intimatul nu a fost de acord cu solicitarea recurentei-pârâte de modificare a bugetului proiectului după finalizarea perioadei de implementare a acestuia.

În cauză, recurenta-pârâtă nu a efectuat această modificare a bugetului în conformitate cu prevederile contractuale, înțelegând să angajeze cheltuieli suplimentare care depășește sumele bugetate, fără a trimite o notificare prealabilă către A. Cu alte cuvinte, clauze prevăzute de art. 9.2 din contractul de grant au fost invocate tardiv, după ce perioada Implementare a expirat.

De asemenea, recurenta-pârâtă afirmă că "și-a îndeplinit cu buna-credință obligații asumate prin contract", modificările bugetului fiind pe deplin justificate tehnologic economic, întrucât experții însărcinați cu consultanța tehnică pe parcursul implementat proiectului, atât în faza de proiectare, cât și în faza de execuție, au demonstrat necesitate producerii în fluxul tehnologic a unor utilaje și accesorii cât mai performante.

Chiar dacă s-ar trece peste impedimentul nerespectării contractului și s-ar considera că ne aflăm în ipoteza modificării în termen a bugetului proiectului (în interiorul perioadei de implementare), o atare afirmație ar conduce la concluzia că recurenta-pârâtă cunoștea însă de la faza de proiectare, că erau necesare utilaje și accesorii mai performante, situație în care este greu de explicat de ce, cunoscând aceste aspecte, nu și-a prevăzut în bugetul proiectului cheltuieli necesare a acoperi costurile acestor utilaje și accesorii.

Mai mult, chiar dacă s-ar presupune că aceste cheltuieli suplimentare au devenit cunoscute pe parcursul implementării proiectului, rezolvarea situației se afla la îndemâna recurentei-pârâte care avea posibilitate de a solicita încheierea unui act adițional în condițiile - art. 9.2. din Contractul de grant.

Toate cheltuielile efectuate în cadrul unui contract finanțat din fonduri europene, trebuie să respecte strict regulile și termenele asumate, conform proiectului și așa cum acesta a fost aprobat. Orice îmbunătățire a performanțelor obiectivului realizat este acceptată doar prin contribuție financiară proprie a beneficiarului, aceste cheltuieli nefiind eligibile.

Altfel spus, nu sunt finanțate lucrări neaprobate în prealabil, efectuate în mod unilateral de către beneficiar, chiar dacă acestea nu afectează scopul de bază al proiectului finanțarea este acordată cu condiția respectării de către beneficiar a tuturor regulilor Comisiei Europene,, a obligațiilor și termenelor asumate prin contractul de finanțare și cu condiția aprobării prealabile a efectuării respectivelor cheltuieli.

De asemenea și intimata chemata în garanție C. a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul - pârât apreciază că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece cuprinde considerente insuficiente pentru a justifica soluția din dispozitiv.

Recurentul - pârât apreciază că instanța în mod greșit nu a ținut cont de concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, astfel încât aprecierile instanței sunt generice și nu reprezintă o motivare a sentinței.

Aceste puncte de vedere nu pot fi reținute, după cum urmează:

În primul rând, din analiza considerentelor primei instanțe rezultă că aceasta a indicat toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza sentinței recurate, respectiv au fost indicate normele contractuale încălcate, precum și împrejurările care au condus la declararea ca neeligibile a sumelor solicitate de către A.

Instanța arată în mod explicit că art. 969 din V.C.C., sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de finanțare consacră forța obligatorie a contractelor, arătând că toate „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", instanța neputând interveni de maniera pretinsă de către pârât.

Deci, în contextul in care în acțiune este pusă în discuție procedura administrativă de aprobare a amendamentelor la contract, și nu existența și calitatea lucrărilor, expertiza juridica i este utilă cauzei, instanța având libertatea deplină să nu țină cont de aceasta.

În al doilea rând, instanța s-a pronunțat și asupra cererii reconvenționale, respingând-o pe aceleași motive ca si cele avute în vedere la considerarea ca neeligibile a lucrărilor efectuate de către pârât.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul - pârât își susține acest motiv de recurs pe o serie de dispoziții legale care nu au cu cauza, neavând nicio legătură cu obiectul contractului de grant.

De asemenea, respectivele dispoziții legale invocate nu sunt detaliate, prin raportare la sentință și modalitatea prin care prima instanță le-a încălcat.

Astfel, instanța de fond se referă in motivarea instanței doar la prevederile art. 969 din V.C.C. și la contractul de grant, fără trimiteri la actele normative invocate de către recurent.

În acest context

- Ordinul A. nr. 1218 din 09 aprilie 2010 vizează unele măsuri pentru eficientizarea finanțării unor investiții din programele/proiectele finanțate parțial/integral de la bugetul de stat, or Contractul de încheiat între părți este finanțat din fonduri europene în cadrul Programului Phare 2005, și nu de la bugetul de stat, ceea ce îl face inaplicabil în cauză;

- art. 44 din Legea nr. 500/2002 se referă la monitorizarea de către ordonatorii principali de credite a proiectelor de investiții, or obiectul prezentei cauze îl reprezintă pretenții referitoare la nerespectarea unui contract, contract ce are putere de lege între părțile contractante;

II. Considerații privind fondul;

În situația în care instanța va dispune reținerea cauzei și rejudecarea, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție, după cum urmează:

Prima instanță a reținut în mod corect că nici C. Timișoara nu poate fi obligată să în numele recurentului sumele solicitate de către reclamant, deoarece, conform Contractului de nici A. nici C. Timișoara nu sunt ținute să accepte solicitările beneficiarilor pentru modificarea clauzelor contractuale.

În cazul în care instanța procedează la rejudecarea cauzei, invocă și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, așa cum a fost formulată prin întâmpinarea în fața primei instanțe astfel:

Pe cale de excepție, în temeiul art. 137 C. proc. civ. solicită să respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a instituției luând în considerare următoarele:

Cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă întrucât C. nu are nici un fel de obligație sau drept stabilit față de pârâtă în cadrul contractului de grant pe care aceasta l-a încheiat cu E. (în prezent A.) și C. și, în consecință, nu poate fi chemată în garanție în baza acestui contract.

În contractul încheiat între părți, C. este doar Autoritatea de Implementare, fără a fi prevăzute drepturi sau obligații pentru aceasta, ci doar pentru beneficiar și A.

De asemenea, contractul de finanțare este încheiat între A. și C. pe de o parte și beneficiar pe de altă parte.

C. este parte contractantă alături de A., deci practic este co-reclamantă și nu alături de beneficiar, astfel că nu poate fi admisă cererea de chemare în garanție formulată de beneficiar - în speță instituția pârâtă.

Dacă s-ar admite cererea de chemare în garanție, C. ar avea practic două calități procesuale distincte în cadrul aceluiași dosar, respectiv ar fi atât co-reclamantă în calitate de semnatară a contractului de finanțare, cât și chemată în garanție.

II. Soluția adoptată în recurs;

Referitor la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (1865) argumentele recurentului vizează greșita înlăturare a concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și a respingerii în mod nemotivat a cererii reconvenționale pe care a promovat-o. Cât privește înlăturarea probei reprezentând expertiza tehnică de specialitate, acest lucru nu s-a produs. În fapt, constatările tehnice vizând necesitatea ori oportunitatea lucrărilor efectuate nu au avut cum să fi fost luate în considerare întrucât de esență era respectarea contractului (proiectului). Câtă vreme realizarea respectivelor lucrări nu a fost aprobată prin contractul de finanțare, oricât de oportune sau valoroase ar fi fost soluțiile implementate, ele nu se puteau realiza în acest cadru.

De altfel, și recurenta a cunoscut acest lucru de câtă vreme a solicitat în mod repetat încheierea de acte adiționale pentru modificarea contractului în sensul observat prin expertiză.

Este fără putință de tăgadă că, bugetându-se doar anumite lucrări nu poate exista vreo obligație legală de a impune finanțatorului acceptarea la plată a altor lucrări.

Cât privește respingerea cererii reconvenționale instanța de fond a argumentat în mod logic faptul că această pretenție era legată de recunoașterea ca eligibile a acelorași lucrări realizate în afara cadrului contractual.

Admițându-se acțiunea principală pe argumentul neeligibilității sumelor pentru care s-a solicitat de către recurentă amendarea contractului inițial, cererea reconvențională nu putea fi admisă, în lipsa validității temeiului juridic invocat.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1856 cu argumentul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 1218/2010, art. 44 din Legea nr. 500/2002 art. 18 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 1073 și următoarele din V.C.C.

În ceea ce privește incidența Ordinului ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 1218 din 9 aprilie 2010, menționăm că acesta vizează unele măsuri pentru eficientizare utilizării fondurilor publice angajate pentru realizarea obiectivelor de investiții din programele/proiectele fostului D.

Conform art. 1 din acest ordin, este vizată finanțarea unor investiții din programele/proiectele finanțate parțial/integral de la bugetul de stat în limita fondurilor aprobate cu această destinație în bugetul fostului D..

Întrucât contractul de grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41 este finanțat din fonduri europene în cadrul Programului Phare 2005, iar nu de la bugetul de stat, acest ordin nu are aplicabilitate în cauză.

Dintr-o perspectivă similară trebuie privită și invocarea art. 44 din Legea nr. 500/2002 care reglementează obligația ordonatorilor principali de credite de a urmări realizarea obiectivelor incluse în programele de investiții, articol care nu are niciun fel de incidență în raport de obiectul prezentei cauze - vizând pretenții ce decurg din nerespectarea unui contract valabil încheiat (contractul de grant din 04 ianuarie 04 ianuarie 41) ce are putere de lege între părțile contractante.

Cât privește motivele vizând fondul cauzei, încadrate în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., 1865 în speță, prin contractul de grant mai sus indicat, B. Brad a beneficiat de o finanțare nerambursabilă ce urma sa fie utilizată pentru execuția proiectului „Reabilitarea stației de epurare ape uzate din municipiul Brad, județul Hunedoara", din cadrul Programului Phare 2005.

Pentru implementarea proiectului, recurenta-pârâtă a primit, cu titlu de avans și tranșe intermediare, suma de 824.199,74 euro, care urma a fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute de contractul de grant.

Prin intermediul Raportului final, recurenta-pârâtă trebuia să justifice modul în care a fost folosit avansul împreuna cu contribuția sa în numerar prevăzută în contract. Raportul final a fost analizat inițial (atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar) de către C., care trebuia să avizeze și să înainteze spre aprobare acest raport A.

În speță, la depunerea de către recurenta-pârâtă a cererii de plată finală, împreună cu documentele ce justificau cheltuirea avansului, C. a constatat că proiectul corespundea din punct de vedere tehnic, însă din analiza documentației din punct de vedere financiar, s-a constatat că nu au fost cheltuite în întregime sumele prevăzute în bugetul proiectului.

Conform art. 18.2 din Anexa A.4.2. "Condiții generale și administrative" la contractul de grant, "Dacă costurile eligibile la sfârșitul acțiunii sunt mai mici decât costurile totale estimate la care se referă art. 3.1 din Condiții Speciale, contribuția Autorității Contractante se va limita la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 12 din Condiții Speciale la costurile eligibile efectuate și aprobate de Autoritatea Contractantă.

Autoritatea Contractantă este singura în măsură să stabilească suma finală totală a finanțării nerambursabile, la sfârșitul implementării în baza aprobării raportului final tehnic și financiar.

Recurenta-pârâtă a solicitat modificarea bugetului proiectului în conformitate cu dispozițiile art. 9.2 din contractul de grant, în sensul retribuirii unor sume între sublimii bugetare unde s-au efectuat economii și cele unde s-a cheltuit mai mult decât s-a bugetat.

A. nu a putut accepta această solicitare, deoarece presupunea realizarea unor transferuri între liniile bugetare și schimbarea bugetului aprobat după finalizare perioadei de implementare a proiectului.

Potrivit art. 9.1 și 9.2 din Anexa A.4.2. "Condiții generale și administrative" la contractul de grant, orice amendament adus contractului sau anexelor sale trebuie făcut în scris printr-un act adițional, iar solicitarea beneficiarului în acest sens trebuie comunicat Autorității Contractante cu cel puțin o lună înainte de data de la care dorește intrarea în vigoare a amendamentului.

Având în vedere că perioada de implementare a contractului de Grant s-a finalizat la data de 30 noiembrie 2010, intimata nu a fost de acord cu solicitarea recurentei-pârâte de modificare a bugetului proiectului după finalizarea perioadei de implementare a acestuia.

Faptul că recurentul a solicitat chiar cu 52 de zile înaintea finalizării contractului modificarea unor termeni ai acestuia, în speță lucrările necuprinse în contract, nu poate avea nicio influență.

Principiul consensualității contractelor impuse, după cum și acest contract de grant o prevedea în art. 91 și 92 din Anexa A.4 ca orice modificare în conținut să se facă prin acordul părților, materializat într-un act adițional.

În lipsa existenței unui astfel de înscris, orice alte susțineri raportate la necesitatea oportunității lucrărilor nu pot fi primite, pentru a obliga pe intimat la plata lor.

Cât privește respingerea de către instanța de fond a cererii de chemare în garanție argumentația din recurs referitoare la o culpă a C. nu poate fi primită, nefiind indicate în concret atribuțiile acesteia care ar fi fost îndeplinite în mod defectuos.

Deosebit de aceasta C. apare ca și parte contractantă alături de A., fiind în realitate autoritate delegată de către acesta pe domeniul în discuție.

Astfel, nu este admisibil a aprecia că o parte poate figura atât ca reclamant cât și ca chemat în garanție de către pârât.

În raport de analiza argumentelor realizată mai sus recursul pârâtei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. nu apare ca fondat, urmând astfel a fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. Brad împotriva sentinței civile nr. 926 din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2016