ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 149/F din 27 mai 2009 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare în sensul că s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de către Ministerul Finanțelor Publice la data de 14 ianuarie 2010 și înregistrat sub nr. 2162 din 20 ianuarie 2010, până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 2162 din 20 ianuarie 2010 încheiat de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data de 14 ianuarie 2010, prin care a fost stabilit un debit în sarcina reclamantului de 182.884,71 euro, din care 128.019,30 euro reprezintă finanțare ISPA și 54.865,41 euro reprezintă finanțare BEI.

Referitor la situația de fapt Curtea de apel a constatat că prin Memorandumul de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană, semnat la Bruxelles la data de 15 februarie 2001 și la București la data de 1 iulie 2001, s-a convenit acordarea de asistență financiară nerambursabilă prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România". În vederea implementării măsurii, a fost încheiat la 7 iunie 2004 între Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă și societatea Athena S.A.

din Grecia, Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02 "Extinderea rețelei de canalizare și finalizarea colectorului principal Roșiori". Memorandumul de Finanțare a fost amendat prin mai multe acte adiționale, o relevanță particulară având Actul Adițional nr. 4, încheiat în noiembrie 2005, prin care a fost extins obiectul inițial al contractului cu 8 km de rețea de canalizare, fiind prevăzute sumele necesare executării acestor lucrări suplimentare. Prin Actul adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, înaintat către Oficiul de Plăți și Contractare Phare, s-a stipulat în acord cu prevederile Actului adițional nr. 4 la Memorandumul de Finanțare, creșterea volumului de lucrări, precum și suplimentarea valorii contractului cu suma de 4.674.723,21 euro, precum și o extindere a duratei contractului cu 9 luni în vederea realizării lucrărilor suplimentare.

Anterior semnării acestui act adițional, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a înaintat către Delegația Comisiei Europene o cerere de derogare în vederea aprobării folosirii metodei negocierii directe cu Contractorul Athena S.A. în vederea achiziției lucrărilor suplimentare. Această cerere a fost aprobată de Delegația Comisiei Europene, care a transmis în acest sens Adresa din 22 mai 2006 potrivit căreia "cererea se încadrează în prevederile PRAG și ale Memorandumului de Finanțare". Prin raportul de audit înregistrat sub nr. 40224/AP din 13 februarie 2009 Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a declarat ca neeligibil Actul Adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, reținând că încredințarea directă a unor lucrări la canalizare și drumuri pe străzi necuprinse în contractul inițial, fără organizarea unei noi licitații, determină caracterul neeligibil al întregii valori stabilite prin actul adițional.

Instanța de fond a constatat că reclamanta a prezentat cazul bine justificat și a făcut dovada existenței unei pagube iminente, astfel încât a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a arătat că există un caz bine justificat întrucât există o îndoială serioasă în privința legalității procesului-verbal de constatare ce face obiectul litigiului dedus judecății. S-a arătat că autoritatea a indicat în actul atacat numai temeiul juridic al verificării privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, iar din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă cu certitudine care sunt neregulile și nici nu este indicat un temei de drept, pentru stabilirea în sarcina reclamantei, a obligației de a restitui cheltuielile declarate ca neeligibile de către Autoritatea de Audit a Curții de Conturi.

Instanța a mai reținut că indisponibilizarea sumelor cuprinse în procesul-verbal de constatare ar duce la paralizarea desfășurării normale a activității și la blocarea derulării obligațiilor contractuale curente și a proiectelor în derulare. 2. Recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. 2.1. Recurentul afirmă că hotărârea primei instanțe este motivată sumar, contrar dispozițiilor art. 261 pct. (5) C. proc. civ. De asemenea, în cuprinsul aceluiași motiv, mai arată că prin analizarea excesivă a argumentelor reclamantului, instanța a realizat mai mult decât o simplă "pipăire a fondului" ceea ce contravine procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cel de-al doilea motiv de recurs combate punctual considerentele sentinței din perspectiva celor două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, recurentul consideră că prima instanță a ignorat împrejurarea că fondurile nerambursabile au fost acordate de Comisia Europeană și, ca atare, tot această instituție este singura în măsură să stabilească și condițiile de utilizare a acestora, precum și să aprecieze dacă acestea au fost respectate. Referitor la cea de-a doua condiție, recurentul susține că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale, deși potrivit art. 1169 C. civ. avea o atare obligație. 3. Apărările formulate de Consiliul Local al Municipiului Brăila Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 octombrie 2010 intimatul Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a insistat asupra legalității soluției adoptate de Curtea de apel, arătând că a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de lege. Aparenta nelegalitate rezultă din întocmirea actului administrativ cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) lit. g), h) și i) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, iar paguba iminentă pe care ar înregistra-o consiliul în situația executării silite, rezultă cu evidență din specificul activității sale, a modalității de constituire a patrimoniului, precum și din proiectele sociale aflate în derulare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data de 14 ianuarie 2010 prin care s-a stabilit că beneficiarul local al măsurii intitulate "Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România" datorează suma de 182.884,71 euro, considerată neeligibilă. Actul administrativ fiscal este executoriu, motiv pentru care la data de 5 martie 2010 AFP Brăila - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice a emis somația cu nr. 755-99.

Cererea de chemare în judecată s-a fundamentat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Examinând cele două condiții impuse de textul de lege citat: "cazul bine justificat" și "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia corectă că se impune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Din lecturarea considerentelor sentinței prezentate succint la pct. I.1 din prezenta decizie, rezultă cu evidență că primul motiv de recurs este nefondat. Curtea de apel și-a motivat corespunzător soluția adoptată, indicând detaliat aspectele pe care le-a apreciat ca fiind relevante pentru justificarea îndeplinirii celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 precitat, pentru acordarea suspendării.

Recurentul nu indică în concret care este apărarea rămasă neanalizată și, mai mult, modul de concepere a motivului de recurs este contradictoriu, în contextul în care sentința este criticată simultan și pentru că instanța a realizat mai mult decât o simplă "pipăire a fondului". 1.2. În cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs este combătută soluția primei instanțe prin prisma modului în care a analizat îndeplinirea celor două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. Recurentul își justifică soluția administrativă prin prezentarea în extenso a dispozițiilor legale naționale și europene din materia fondurilor comunitare, susținând că acestea au fost ignorate de Curtea de apel.

Această critică este străină de hotărârea examinată, din cuprinsul căreia nu rezultă că se contestă competența Comisiei Europene de a stabili condițiile de acordare și de utilizare a fondurilor nerambursabile ori atributul autorității naționale cu competențe în gestionarea acestora: Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, de a derula procedura de recuperare a cheltuielilor neeligibile în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Dimpotrivă, pornind de la premisa existenței unei "baze legale a verificării prin controlul și recuperarea fondurilor comunitare", Curtea de apel reproșează emitentului actului administrativ că nu a indicat care sunt neregulile identificate și care este temeiul legal al antrenării răspunderii "Beneficiarului Local", în condițiile în care, necontestat, Actul Adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/010-02, care a generat pretinsele cheltuieli neeligibile, s-a încheiat între Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă și S.C. Athena S.A. din Grecia, în calitate de contractor. Or, potrivit art. 3 alin. (1) lit. g) și h) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007: "procesul-verbal de constatare trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente: g) temeiul de drept; h) descrierea contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate". Ca atare, considerentele referitoare la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în accepțiunea pe care art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o conferă acestei sintagme, sunt la adăpost de orice critică. Și în ceea privește condiția "pagubei iminente" Curtea de apel a făcut analiză justă a situației concrete. Într-adevăr, în contextul economic actual, executarea silită a debitului stabilit prin actul administrativ fiscal în discuție, creează premisele de a se produce "perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", după cum dispune art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva Sentinței nr. 149/F din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.