ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 149/F din 27 mai 2009 a

Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Local al Municipiului Brăila în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

-  Oficiul de Plăți și Contractare Phare în sensul că s-a dispus suspendarea

executării procesului-verbal de constatare încheiat de către Ministerul

Finanțelor Publice la data de 14 ianuarie 2010 și înregistrat sub nr. 2162 din

20 ianuarie 2010, până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

procesului-verbal de constatare nr. 2162 din 20 ianuarie 2010 încheiat de

Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data

de 14 ianuarie 2010, prin care a fost stabilit un debit în sarcina

reclamantului de 182.884,71 euro, din care 128.019,30 euro reprezintă finanțare

ISPA și 54.865,41 euro reprezintă finanțare BEI.

Referitor la situația

de fapt Curtea de apel a constatat că prin Memorandumul de finanțare încheiat

între Guvernul României și Comisia Europeană, semnat la Bruxelles la data de 15

februarie 2001 și la București la data de 1 iulie 2001, s-a convenit acordarea

de asistență financiară nerambursabilă prin Instrumentul pentru Politici

Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea și extinderea

rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor uzate în

municipiul Brăila, România".

În vederea

implementării măsurii, a fost încheiat la 7 iunie 2004 între Oficiul de Plăți

și Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă și societatea

Athena S.A. din Grecia, Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02

"Extinderea rețelei de canalizare și finalizarea colectorului principal

Roșiori".

Memorandumul de

Finanțare a fost amendat prin mai multe acte adiționale, o relevanță

particulară având Actul Adițional nr. 4, încheiat în noiembrie 2005, prin care

a fost extins obiectul inițial al contractului cu 8 km de rețea de canalizare,

fiind prevăzute sumele necesare executării acestor lucrări suplimentare.

Prin Actul adițional

nr. 1 la Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, înaintat

către Oficiul de Plăți și Contractare Phare, s-a stipulat în acord cu

prevederile Actului adițional nr. 4 la Memorandumul de Finanțare, creșterea

volumului de lucrări, precum și suplimentarea valorii contractului cu suma de

4.674.723,21 euro, precum și o extindere a duratei contractului cu 9 luni în

vederea realizării lucrărilor suplimentare.

Anterior semnării

acestui act adițional, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a înaintat către

Delegația Comisiei Europene o cerere de derogare în vederea aprobării folosirii

metodei negocierii directe cu Contractorul Athena S.A. în vederea achiziției

lucrărilor suplimentare. Această cerere a fost aprobată de Delegația Comisiei

Europene, care a transmis în acest sens Adresa din 22 mai 2006 potrivit căreia "cererea

se încadrează în prevederile PRAG și ale Memorandumului de Finanțare".

Prin raportul de

audit înregistrat sub nr. 40224/AP din 13 februarie 2009 Autoritatea de Audit

din cadrul Curții de Conturi a declarat ca neeligibil Actul Adițional nr. 1 la

Contractul de execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, reținând că

încredințarea directă a unor lucrări la canalizare și drumuri pe străzi

necuprinse în contractul inițial, fără organizarea unei noi licitații,

determină caracterul neeligibil al întregii valori stabilite prin actul

adițional.

Instanța de fond a

constatat că reclamanta a prezentat cazul bine justificat și a făcut dovada

existenței unei pagube iminente, astfel încât a apreciat ca fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a

arătat că există un caz bine justificat întrucât există o îndoială serioasă în

privința legalității procesului-verbal de constatare ce face obiectul

litigiului dedus judecății.

S-a arătat că

autoritatea a indicat în actul atacat numai temeiul juridic al verificării

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, iar din cuprinsul

procesului-verbal nu rezultă cu certitudine care sunt neregulile și nici nu

este indicat un temei de drept, pentru stabilirea în sarcina reclamantei, a

obligației de a restitui cheltuielile declarate ca neeligibile de către

Autoritatea de Audit a Curții de Conturi.

Instanța a mai

reținut că indisponibilizarea sumelor cuprinse în procesul-verbal de constatare

ar duce la paralizarea desfășurării normale a activității și la blocarea

derulării obligațiilor contractuale curente și a proiectelor în derulare.

de către Ministerul Finanțelor Publice

Împotriva hotărârii

Curții de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de

art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

2.1. Recurentul

afirmă că hotărârea primei instanțe este motivată sumar, contrar dispozițiilor

art. 261 pct. (5) C. proc. civ. De asemenea, în cuprinsul aceluiași motiv, mai

arată că prin analizarea excesivă a argumentelor reclamantului, instanța a

realizat mai mult decât o simplă "pipăire a fondului" ceea ce

contravine procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cel de-al doilea

motiv de recurs combate punctual considerentele sentinței din perspectiva celor

două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, recurentul

consideră că prima instanță a ignorat împrejurarea că fondurile nerambursabile

au fost acordate de Comisia Europeană și, ca atare, tot această instituție este

singura în măsură să stabilească și condițiile de utilizare a acestora, precum

și să aprecieze dacă acestea au fost respectate.

Referitor la cea de-a

doua condiție, recurentul susține că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă în

sprijinul afirmațiilor sale, deși potrivit art. 1169 C. civ. avea o atare

obligație.

formulate de Consiliul Local al Municipiului Brăila

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 5 octombrie 2010 intimatul Consiliul Local al

Municipiului Brăila a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a insistat

asupra legalității soluției adoptate de Curtea de apel, arătând că a făcut

dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de lege. Aparenta nelegalitate

rezultă din întocmirea actului administrativ cu încălcarea prevederilor

imperative ale art. 3 alin. (1) lit. g), h) și i) din Normele metodologice de

aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, iar paguba

iminentă pe care ar înregistra-o consiliul în situația executării silite,

rezultă cu evidență din specificul activității sale, a modalității de

constituire a patrimoniului, precum și din proiectele sociale aflate în

derulare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

și de drept relevante

Intimatul-reclamant

Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat suspendarea executării

procesului-verbal de constatare încheiat de Ministerul Finanțelor Publice -

Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data de 14 ianuarie 2010 prin care s-a

stabilit că beneficiarul local al măsurii intitulate "Reabilitarea și

extinderea rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor

uzate în municipiul Brăila, România" datorează suma de 182.884,71 euro, considerată

neeligibilă. Actul administrativ fiscal este executoriu, motiv pentru care la

data de 5 martie 2010 AFP Brăila - Serviciul Colectare și Executare Silită

Persoane Juridice a emis somația cu nr. 755-99.

Cererea de chemare în

judecată s-a fundamentat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate".

Examinând cele două

condiții impuse de textul de lege citat: "cazul bine justificat" și

"paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia corectă că se

impune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

Răspunzând punctual

criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Potrivit art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

"motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Din lecturarea

considerentelor sentinței prezentate succint la pct. I.1 din prezenta decizie,

rezultă cu evidență că primul motiv de recurs este nefondat.

Curtea de apel și-a

motivat corespunzător soluția adoptată, indicând detaliat aspectele pe care

le-a apreciat ca fiind relevante pentru justificarea îndeplinirii celor două

condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 precitat, pentru acordarea

suspendării.

Recurentul nu indică

în concret care este apărarea rămasă neanalizată și, mai mult, modul de

concepere a motivului de recurs este contradictoriu, în contextul în care

sentința este criticată simultan și pentru că instanța a realizat mai mult

decât o simplă "pipăire a fondului".

1.2. În cuprinsul

celui de-al doilea motiv de recurs este combătută soluția primei instanțe prin

prisma modului în care a analizat îndeplinirea celor două condiții: cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Recurentul își

justifică soluția administrativă prin prezentarea în extenso a dispozițiilor

legale naționale și europene din materia fondurilor comunitare, susținând că

acestea au fost ignorate de Curtea de apel.

Această critică este străină

de hotărârea examinată, din cuprinsul căreia nu rezultă că se contestă

competența Comisiei Europene de a stabili condițiile de acordare și de

utilizare a fondurilor nerambursabile ori atributul autorității naționale cu

competențe în gestionarea acestora: Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de

Plăți și Contractare PHARE, de a derula procedura de recuperare a cheltuielilor

neeligibile în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător.

Dimpotrivă, pornind

de la premisa existenței unei "baze legale a verificării prin controlul și

recuperarea fondurilor comunitare", Curtea de apel reproșează emitentului

actului administrativ că nu a indicat care sunt neregulile identificate și care

este temeiul legal al antrenării răspunderii "Beneficiarului Local",

în condițiile în care, necontestat, Actul Adițional nr. 1 la Contractul de

execuție lucrări ISPA 2000/RO/16/P/010-02, care a generat pretinsele cheltuieli

neeligibile, s-a încheiat între Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în

calitate de autoritate contractantă și S.C. Athena S.A. din Grecia, în calitate

de contractor.

Or, potrivit art. 3

alin. (1) lit. g) și h) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007: "procesul-verbal de constatare trebuie

să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente:

g) temeiul de drept;

h) descrierea

contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate".

Ca atare,

considerentele referitoare la îndeplinirea condiției cazului bine justificat,

în accepțiunea pe care art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o

conferă acestei sintagme, sunt la adăpost de orice critică.

Și în ceea privește

condiția "pagubei iminente" Curtea de apel a făcut analiză justă a

situației concrete.

Într-adevăr, în

contextul economic actual, executarea silită a debitului stabilit prin actul

administrativ fiscal în discuție, creează premisele de a se produce

"perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau

a unui serviciu public", după cum dispune art. 2 alin. (1) lit. ș) din

Legea nr. 554/2004.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare

Phare împotriva Sentinței nr. 149/F din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Galați,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.