ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 168/F din 24 iunie
2010, Curtea de Apel Galați a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul
Local Municipal Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice - Oficiul de Plăți și Contracte Phare având ca obiect, suspendare
executare act administrativ și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 73
din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare și a
actelor subsecvente: procesul-verbal de constatare încheiat de M.F.P. - O.P.C.P.
la data de 03 noiembrie 2009 și înregistrat sub nr. 561190 și respectiv nr. 39632
din 09 noiembrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție, instanța
de fond a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate
impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la cazul bine justificat,
instanța de fond a reținut că, în cauză, este vorba de un program de investiții
de o importanță deosebită pentru un oraș, cum este Brăila, iar întârzierea unor
etape de executare a lucrărilor s-au datorat, așa cum a susținut și autoritatea
reclamantă, inundațiilor ce au avut loc în anii 2005 și 2006 și care au avut
efecte negative asupra sistemului de colectare a apelor uzate din contractual
inițial.
În consecință, problemele de ordin
tehnic apărute în cartierele N., R. și
B.
și remedierea acestora au necesitat eforturi și cheltuieli și nu puteau face
obiectul unui contract separat, deoarece ar fi apărut alte probleme, cum ar fi
pierderea garanției la canalul colector comun, deoarece descărcarea apelor
uzate se face în același colector.
În ce privește prevenirea unei
pagubei iminente, instanța de fond a avut în vedere cuantumul mare al sumei
stabilită în sarcina autorității reclamante ce ar paraliza activitatea acesteia
prin indisponibilizarea respectivei sume de bani, astfel că îndeplinirea
obligațiilor curente sau proiectele sociale aflate în derulare, ar fi afectate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte
Phare, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita
aplicare a legii.
S-a apreciat în motivele de recurs,
că în speță nu au fost întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004,
argumentele reținute de instanța de fond neputând fi considerate ca o motivare
a hotărârii, care a fost pronunțată fără temei legal.
Recursul este nefondat și va fi
respins.
Examinând actele dosarului, motivele
de recurs și în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004,
suspendarea executării unui act administrativ se dispune de instanța competentă
în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente până la
pronunțarea instanței de fond.
Instanța fondului a admis această
cerere și a dispus suspendarea Deciziei nr. 73/2010 emisă de recurent,
constatând întrunite condițiile legale, respectiv condițiile cazului bine
justificat și a necesitării prevenirii unei pagube iminente.
În speță, este vorba despre un
program de investiții foarte important pentru municipiul Brăila, iar întârzierea
în executarea lucrărilor poate aduce prejudicii mari cu efecte negative pentru
oraș, asupra sistemului de colectare a apei.
Problemele de ordin tehnic apărute în
acest municipiu au necesitat cheltuieli foarte mari și nu pot face obiect al
unui contract separat, pentru că descărcarea apelor uzate se face de același
colector.
Așa fiind cazul bine justificat este
corect reținut de instanța Curții de Apel.
La fel și prevenirea unei pagube
iminente este legal apreciată de prima instanță, prin prisma consumului mare al
sumei stabilite în sarcina autorității publice, prin indisponibilizarea sumei
de bani, putând fi paralizată activitatea acesteia, întrucât există proiecte
aflate în derulare și obligații curente care n-ar mai putea fi îndeplinite.
Necesitatea amendării Memorandumului
de Finanțare, rezultă fără posibilitate de tăgadă din pagubele neprevăzute
produse în anumite zone ale orașului, de aceea este necesar actul adițional
prin care s-a stipulat creșterea volumului de lucrări și suplimentarea valorii
contractului cu suma de 4.674.723 Euro.
Față de toate aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală,
condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind îndeplinite, motiv pentru care
se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de
Plăți și Contractare Phare, ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva
sentinței civile nr. 168/F din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7
octombrie 2010.