ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2017

Decizia nr. 39/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul acțiunii;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/33/2014, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu B., anularea Raportului de evaluare nr. 9889/G/II/2014 întocmit la data de 11 martie 2014 prin care s-a reținut încălcarea interdicției prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a dispozițiilor art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ, având în vedere că în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012, a exercitat concomitent cu funcția de președinte al Consiliului Județean Maramureș și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență “Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că incompatibilitatea stabilită prin Legea nr. 161/2003, între funcția de președinte al Consiliului Județean și cea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice, nu se coroborează cu noile prevederi ale art. 186 din Legea nr. 95/2006, care a conferit președintelui consiliului județean prerogativa de a participa direct sau prin reprezentare, în consiliile de administrație ale unităților sanitare din subordine.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 507 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă contestația formulată de reclamantul A. a și, în consecință, s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 9889/G/II/2014, întocmit de B.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că reclamantul A. a exercitat în perioada 2008/2012, mandatul de președinte al Consiliului Județean Maramureș iar începând cu anul 2012, a exercitat mandatul de deputat în Parlamentul României dar în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012 a deținut și calitatea de membru al Consiliului de Administrației în cadrul Spitalului Județean de Urgență.

Potrivit art. 87 din Legea nr. 161/2003, funcția de președinte al Consiliului Județean este incompatibilă cu funcția de membru al Consiliului de administrație la o instituție publică dar aceste dispoziție au urmărit împiedicarea unor fapte de corupție prin exercitarea simultană a calității de președinte de Consiliu Județean și cea de membru în Consiliul de administrație.

În speța de față, din actele dosarului nu rezultă că în cadrul ședințelor Consiliului de administrație al unității sanitare în care a participat reclamantul,să se fi discutat aspecte privind administrarea ci doar atribuțiile reglementate de art. 186 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

Mai mult, reclamantul nu a fost remunerat pentru munca prestată și nu a participat la ședințele de votare a bugetului sau luarea unor măsuri administrative.

Lipsa de claritate a legii a dus la desemnarea reclamantului ca membru în Consiliul de administrație care nu și-a pus problema incompatibilității atât timp cât oficiile juridice au apreciat că reclamantul este compatibil.

Raportat la această situație, Curtea de Apel a reținut că reglementarea și sancționarea incompatibilității prevăzute de Legea nr. 161/2003 este în măsură să intre în sfera de aplicare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens invocând considerentele hotărârii date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Pessino contra Franței.

Având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, instanța a reținut că reclamantul A. a nu s-a aflat în stare de incompatibilitate și, în concluzie, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a dispus anularea Raportului de evaluare încheiat la data de 11 martie 2014, de pârâta B.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței nr. 507/2014 a Curții de Apel Cluj, a declarat recurs pârâta B. (B.), prin care a solicitat casarea sentinței recurate iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantul A.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, intimatul-reclamant a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul stabilind în mod clar care sunt incompatibilitățile funcției de președinte al Consiliului Județean.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite atât a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 cât și a dispozițiilor Legii nr. 95/2006, astfel că, în mod nefondat s-a reținut că, în cadrul unui spital public, consiliul de administrație are doar rol consultativ, atribuțiile activității de administrație fiind exercitate de către managerul spitalului și de către membrii consiliului director.

În raport de dispozițiile art. 186 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, se poate constata că, consiliul de administrație nu are doar un rol consultativ ci îndeplinește atribuții în domeniul administrării spitalului, reprezentând, în același timp, un organism de control al activității celorlalte persoane și entități din conducerea unității spitalicești.

În mod nefondat a reținut instanța faptul că intimatul-reclamant nu a fost remunerat pentru munca prestată, dispozițiile art. 87 lit. d) din Legea nr. 61/2003 stabilind clar care sunt incompatibilitățile funcției de președinte al consiliului județean, fiind lipsit de relevanță faptul că nu s-a încasat o remunerație pentru activitatea prestată în cadrul consiliului de administrație.

Reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului Județean, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile, legea interzicând cumulul de funcții.

În mod greșit a reținut instanța de fond existența unor neconcordanțe legislative între prevederile art. 186 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 95/2006 și art. 87 din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că, din consiliul de administrație al spitalelor publice poate face parte doar un reprezentant numit de președintele consiliului județean și nu președintele consiliului județean însuși.

Singura instituție abilitată să evalueze situația de incompatibilitate pe baza unor proceduri reglementate prin legea organică este B. iar faptul că oficiile juridice consultative au apreciat că reclamantul se află în stare de compatibilitate nu au relevanță juridică, atât timp cât legea stabilește expres cazurile de incompatibilitate.

Ca urmare, reclamantul A., președinte al Consiliului Județean Maramureș, în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012, a exercitat concomitent și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență “ Dr. Constantin Opriș” Baia Mare iar instanța de fond în mod greșit a dispus anularea raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele expuse în primul ciclu procesual.

În opinia intimatului, incompatibilitatea stabilită prin Legea nr. 161/2003, între funcția de președinte al consiliului județean și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, nu se coroborează cu noile prevederi ale art. 181 din Legea nr. 95/2006 care au conferit președintelui consiliului județean prerogativa de a participa direct sau prin reprezentant, în consiliile de administrație ale unităților sanitare.

Procedura de filtru;

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., s-a verificat îndeplinirea condițiilor de formă a recursului, conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. iar în ședința din data de 18 octombrie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat, instanța dispunând, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ., citarea părților în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs;

Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, apărările și probatoriul administrat în cauză, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității Raportului de evaluare nr. 9889 din 11 martie 2014 întocmit de recurenta-pârâtă B. prin care s-a reținut starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012, reclamantul A. a exercitat, concomitent cu funcția de președinte al Consiliului Județean Maramureș, funcția de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului de Urgență “ Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

Starea de fapt constatată prin Raportul de evaluare nu a fost contestată de către reclamant, fiind reținută corect de prima instanță, în raport de probatoriul administrat.

Prima critică formulată de recurenta B. vizează interpretarea eronată a prevederilor legilor incidente.

Este de reținut că intimatul A. a exercitat în perioada 2008/2012 funcția de președinte al Consiliului Județean Maramureș iar în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012 a avut și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului de Urgență “Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, “funcția de președinte al consiliului județean (…) este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație, (…), sau orice funcție de conducere ori de execuție la societăți comerciale, inclusiv la bănci sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale precum și la instituțiile publice.„

Dispozițiile legale invocate au caracter imperativ, astfel că apărările formulate de reclamant și însușite de instanța de fond, referitoare la sintagma consiliul de administrație și consiliu consultativ, nedobândirea unor avantaje materiale, neparticiparea la ședințele de aprobare a bugetului sau neexercitarea, în concret, a activităților administrative, nu au un fundament legal.

Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a participat la votarea bugetului și nu a exercitat în concret activități administrative dar la art. 186 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se arată că în cadrul spitalului public funcționează un consiliu de administrație care are rolul de a dezvolta principalele proiecte de strategie, de organizare și funcționare iar la alin. (9) din același articol, sunt enumerate principalele atribuții ale consiliului de administrație, legea interzicând cumulul de calități, indiferent de activitatea desfășurată.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcției sau calității declarate de lege ca fiind incompatibilă.

În mod greșit s-a reținut existența unei neconcordanțe legislative, între prevederile art. 186 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 față de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece reprezentantul numit de consiliul general în consiliul de administrație nu poate fi președintele consiliului județean,cu atât mai mult cu cât acesta exercită o funcție de autoritate publică și nu administrativă sau de altă natură.

Este incontestabil ca intimatul-reclamant A., în perioada 19 iulie 2010/24 ianuarie 2012, s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care a deținut simultan funcția de președinte al Consiliului Județean și membru al Consiliului de administrație al Spitalului de Urgență “ Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

Faptul că juriști din cadrul Consiliului Județean, Spitalului și Prefecturii au apreciat că reclamantul este compatibil, nu exonerează pe acesta de răspundere, intimatul-reclamant, conform principiului

nemo censeturignora relegem

,

având obligația legală de a cunoaște normele juridice referitoare la incompatibilitățile funcției de președinte al Consiliului Județean și să acționeze conform art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003.

Nu se poate reține că incompatibilitățile prevăzute de Legea nr. 161/2003 sunt în măsură să intre în sfera de aplicare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece dispozițiile Legii nr. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 sunt guvernate de principiul legalității care constituie unul dintre principalele fundamente ale civilizației juridice europene.

Principiul legalității prevăzute de art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului are o valoare constituțională și orice normă juridică care vine în contradicție cu el este o normă neconstituțională, acest principiu impunând obligații atât în sarcina legiuitorului care adoptă legea cât și în sarcina puterii judecătorești care nu trebuie să o aplice dincolo de conținutul ei.

Din punct de vedere material, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant (Hotărârea Sunday Times; Hotărârea Kokkirokis) că norma juridică trebuie să îndeplinească două condiții: accesibilitate și previzibilitate. Accesibilitatea se realizează prin publicarea normelor juridice iar previzibilitatea legii implică formularea acesteia în astfel de termeni și condiții, încât orice persoană să îi poată anticipa efectele.

Dispozițiile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 respectă principiul legalității atât sub aspectul accesibilității cât și al predictibilității iar împrejurarea că reclamantul a fost consiliat greșit de către juriști este lipsit de relevanță deoarece doar reclamantul avea obligația legală, în raport de funcțiile publice ocupate, să cunoască normele juridice referitoare la incompatibilitățile funcției de Președinte al consiliului județean și să acționeze în concret.

Raportarea făcută de prima instanță la cauza Pessino contra Franței este greșită, neavând legătură cu prezenta cauză. În cauza Pessino, constatându-se o încălcare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin extinderea sferei infracționale la fapte neprevăzute, cauza Pessino fiind rezultatul aplicării unei “pedepse fără lege.„

Față de situația de fapt și de drept expusă se constată că Raportul de evaluare nr. 9889/2014 întocmit de B. este legal, starea de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului A., în raport de dispozițiile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind dovedită, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B., va casa sentința recurată iar pe fond, va respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 507 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea reclamantului A. ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.