ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2016

Decizia nr. 1893/2016

Asupra conflictului negativ de competență:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02 decembrie 2015 sub nr. x/2/2015 reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - Călărași și Ministerul Fondurilor Europene a solicitat suspendarea executării deciziei de reziliere a contractului de finanțare 3M/500104/1 din 31 martie 2014, cod SMIS 39862, comunicată prin adresa de reziliere înregistrată la ADR Sud Muntenia din 04 noiembrie 2015.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 439 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Însă, ceea ce a solicitat reclamanta în cauza de față este suspendarea unui act administrativ emise de parata Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - Călărași.

Ca atare, actul contestat nu constituie act administrativ emis de autoritățile publice centrale, ci de o autoritate regională.

Prin urmare, în raport de competențele acesteia, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - Călărași se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel că litigiile privind suspendarea sau anularea actelor emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

În această situație, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările, potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (...) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale."

Cât privește excepția necompetenței teritoriale, Curtea a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul are alegerea între instanța competentă de la sediul său sau acela al pârâtului și, cum, în cauză reclamanta are sediul social în mun. Prahova, dar nu a solicitat, eventual, trimiterea dosarului în favoarea Tribunalului Prahova, neoptând, așadar, pentru instanța de la sediul său, iar pârâtul, emitent al actului a cărui suspendare s-a solicitat, își are sediul în mun. Călărași, Curtea a admis și excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 303/2016 din 06 aprilie 2016, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială, invocată de reclamanta SC A. SRL, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Călărași, secția civilă, a reținut că, la primul termen de judecată, în baza art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reclamanta prin apărător a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Călărași, în raport de obiectul cererii formulate, arătând expres că nu adresa de comunicare emisă de pârâta A.D.R. Sud Muntenia este actul a cărui suspendare o solicită în prezenta cauză, ci decizia de reziliere a contractului emisă de Ministerul Fondurilor Europene sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015 comunicată A.D.R. Sud Muntenia cu adresa din 04 noiembrie 2015, pentru demararea procedurii pentru dezangajarea sumelor nerambursate.

A reținut Tribunalul Călărași, secția civilă, că reclamanta a avut aceeași poziție și în fața Curții de Apel București, susținând că actul administrativ a cărui suspendare o solicită este decizia emisă de M.F.E. și nu adresa de comunicare a acestei decizii emisă de pârâta A.D.R. Sud Muntenia.

Analizând excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă în baza art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în raport și de precizările formulate, Tribunalul Călărași a constatat că actul administrativ a cărui suspendare la executare a fost solicitată de reclamantă prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, îl reprezintă decizia de reziliere a contractului emisă de Ministerul Fondurilor Europene sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015 comunicată A.D.R. Sud Muntenia cu adresa din 04 noiembrie 2015, pentru demararea procedurii pentru dezangajarea sumelor nerambursate; acest act administrativ fiind emis de o autoritate centrală, iar contractul a căruia reziliere a fost dispusă prin acest act administrativ are ca obiect finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, astfel că, în mod corect reclamanta a apreciat că este competentă în primă instanță să analizeze fondul cauzei Curtea de Apel București, astfel că tot această instanță este competentă să soluționeze și cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Pentru aceste considerente Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași.

În baza art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți în privința regulatorului de competență

Verificând mai întâi regularitatea investirii sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în calitate de instanță ierarhic superioară instanțelor aflate în conflict.

Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, expres precizat în fața celei de-a doua instanțe aflate în conflict (Tribunalul Călărași), competența materială revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în continuare:

Astfel, Înalta Curte constată că, deși prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării deciziei de reziliere a Contractului de finanțare 3M/500104/1 din 31 martie 2014, cod SMIS 39862, comunicată prin Adresa de reziliere înregistrată la ADR Sud Muntenia din 04 noiembrie 2015, susținând că Nota de reziliere nu i-a fost comunicată, în considerentele sentinței pronunțate de Tribunalul Călărași, secția civilă, se menționează că, la primul termen de judecată reclamanta a arătat expres că nu Adresa de comunicare emisă de pârâta A.D.R. Sud Muntenia este actul a cărui suspendare o solicită în prezenta cauză, ci "Decizia de reziliere a contractului emisă de Ministerul Fondurilor Europene sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015 comunicată A.D.R Sud Muntenia cu Adresa din 04 noiembrie 2015, pentru demararea procedurii de dezangajare a sumelor nerambursate".

Analizând obiectul litigiului în raport de precizarea expresă formulată de apărătorul reclamantei în fața Tribunalului Călărași, Înalta Curte reține că acesta este reprezentat de "Nota referitoare la rezilierea de contracte de finanțare încheiate cu MFE - OI POS CCE în cadrul Axei Prioritate I, POS CCE", emisă de Ministerul Fondurilor Europene sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015, intitulată de către reclamantă" Decizie de reziliere".

Această Notă reprezintă în esență și actul administrativ ce produce efecte juridice; prin intermediul acesteia constatându-se încetarea efectelor contractului de finanțare încheiat cu SC A. SRL, în calitate de beneficiar, în vederea dezangajării sumelor aferente contractului.

Astfel cum se poate observa, din chiar conținutul actului ce face obiectul litigiului, emitentul său este Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate Autoritatea de Management pentru POS CCE.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel

(1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin Nota emisă sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015 de Ministerul Fondurilor Europene referitoare la rezilierea de contracte de finanțare încheiate de MFE - OI POS CCE în cadrul Axei Prioritare I, POS CCE s-a constatat încetarea efectelor contractului de finanțare nr. 3M/500.104/1 din 31 martie 2014, al cărui beneficiar este SC A. SRL în vederea dezangajării sumelor aferente acestuia, ca urmare a nerespectării criteriilor de eligibilitate la contractare.

Analizând Contractul de finanțare nr. 3M/500.104/1 din 31 martie 2014 încheiat între Ministerul Fondurilor Europene, desemnat ca Autoritate de Management Pentru Programe Operaționale Creșterea Competitivității Economice prin Agenția Pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia în calitate de Organism Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și SC A. SRL, constată că obiectul acestuia îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului nr. SMIS 39862 intitulat "Creșterea Competitivității la SC A. SRL prin crearea unei noi unități de producție.

Prin urmare, raportat la faptul că emitentul actului a cărui suspendare face obiectul prezentului litigiu - respectiv "Nota referitoare la rezilierea de contracte de finanțare încheiate cu MFE - OI POS CCE în cadrul Axei Prioritate I, POS CCE", emisă de Ministerul Fondurilor Europene sub nr. 25515 din 04 noiembrie 2015 este o autoritate publică centrală, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea Contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.".

Cum reclamanta, ce-și are sediul social în Municipiul Prahova, nu a optat pentru instanța de la sediul său, posibilitate creată de legiuitor în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul Ministerul Fondurilor Europene își are sediul în București, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

De altfel, Înalta Curte constată că, pe tot parcursul desfășurării procesului, în fața ambelor instanțe, reclamanta a susținut că, fiind vorba despre o competență alternativă iar parte în proces fiind implicată o autoritate publică centrală - Ministerul Fondurilor Europene, ce-și are sediul în București, cauza ar trebui soluționată de către Curtea de Apel București.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltarea Regională Sud Muntenia și Ministerul Fondurilor Europene, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT