ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2016

Decizia nr. 1527/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 2959 din 4 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul A.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinită a cerința legală pentru constatarea calității sale de lucrător al Securității, exclusiv pe baza susținerilor neîntemeiate ale CNSAS într-o cauză în care nu s-a dovedit că a întreprins personal, direct, măsuri informativ-operative care s-au soldat cu suprimarea sau încălcarea drepturilor persoanei care a fost verificată.

Verificările întreprinse au infirmat sesizarea informatorului, astfel că B. a primit avizul eliberării vizei de ieșire din țară, a călătorit în Canada și s-a întors în țară. Ulterior, mapa de verificare a fost închisă.

Recurentul susține că niciuna dintre activitățile prevăzute în raport nu a fost îndeplinită de el. Informatorii nu se aflau în legătură cu el pentru a putea fi dirijați direct, personal, ci făceau parte din rețeaua informativă a Postului de Miliție Răzvad.

Notele informative existente la dosar au fost întocmite de lucrătorii de miliție de la rețeaua lor informativă, fiind obținute anterior întocmirii raportului, astfel cum rezultă din antetul fiecărei note.

În opinia recurentului, nu a participat direct la obținerea de informații despre persoana verificată informativ, nu a întreprins măsurile de pregătire contrainformativă și nici celelalte activități prevăzute în plan.

Pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de întocmirea raportului, singura contribuție în acest caz a constat în vizarea notelor informative pentru instruirea subofițerilor de miliție să evite includerea în materialul informativ preluat de ei aprecieri subiective ale surselor angajate în clarificarea suspiciunii de rămânere în străinătate a învățătorului B., acest aspect fiind dovedit cu rezoluțiile de pe note.

Recurentul mai arată că, la dosar, nu există nici o probă care să ateste că prin măsurile întreprinse personal în cadrul mapei de verificare (etapă de verificare a unei informații de primă sesizare) ar fi fost îngrădite drepturile și libertățile solicitantului de viză B. În urma verificării și analizei obiective a notelor informative furnizate de sursele altor subofițeri și ofițeri s-a dat aviz favorabil pentru călătorie în străinătate. Prin urmare, efectul verificării fiind permisiunea de a călători în Canada.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul Serviciului 1, Inspectoratul Județean de Securitate Dâmbovița, a participat activ la supravegherea informativă a unui fost învățător, pensionat, fost condamnat politic la 6 ani de închisoare pentru "activitate contrarevoluționară" (ca fost membru al Partidului Socialist Creștin), după punerea în libertate fiind semnalat de rețeaua informativă cu "poziție necorespunzătoare" și supravegheat pentru stabilirea poziției față de regimul comunist, precum și ca "suspect de evaziune", în urma rămânerii fiului său în străinătate, în anul 1983.

Astfel, în această acțiune informativă, recurentul-pârât a dirijat subofițeri ai Postului de Miliție Răzvad, județul Dâmbovița, să obțină, de la surse din legătura acestora, informații privind viața privată a urmăritului și concepțiile politice ale acestuia.

Ulterior datei aprobării Raportului cu propunerea de luare în lucru cu prioritate a numitului R. G. din Răzvad, a fost pusă în practică măsura dirijării informatorilor "C.", "D." și "E.", în vederea încadrării informative a titularului dosarului.

Astfel, cele trei surse din rețeaua Postului de Miliție Răzvad, în perioada 1985 -1987 au fost dirijate să execute sarcini și să furnizeze note informative prin care să stabilească, referitor la titularul dosarului: "dacă i-a venit aprobarea să meargă la fiul său și dacă vine pe cât timp merge? Dacă fiul vrea să rămână cu el? Ce face la casa de aici?"; "în caz că nu i se va da aprobare, ce face în continuare"; "care sunt concepțiile sale cu privire la politica internă și externă a statului nostru. /../ Dacă în urma vizitei pe care intenționează să o facă în Canada, va rămâne ilegal, dacă face pregătiri în acest sens"; "activitatea, concepțiile și relațiile obiectivului"; "dacă fiul acestuia face corespondență cu părinții săi, prin ce intermediu (metode). Să stabilească cum comentează fapta comisă de fiul său. /../ Ce comentarii face pe marginea solicitării sale de a pleca în străinătate la fiul său, dacă audiază și colportează p.r. străine «E. Liberă

»

sau «Vocea Americii

»

)"; ce comentarii face "referitor la vizita pe care a efectuat-o, la unele evenimente interne și externe, la audierea posturilor de radio capitaliste",

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a fost implicat în acțiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului, iar simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.

Deci, în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate și prelucrate de autorități și deveneau obiect de lucru al acestora, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, se producea încălcarea dreptului la viață privată.

E lipsit de importanță dacă informațiile obținute și prelucrate de recurent duceau sau nu la îngreunarea situației persoanei urmărite, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că aceasta nu este o oponentă a regimului.

Nu prezintă relevanță nici dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente.

Simpla obținere și utilizare a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate fără acordul acesteia și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o îngrădire a dreptului la viață privată.

Important este și faptul că ofițerii adoptau o poziție activă în raport cu informatorii - în unele situații, prin intermediul subofițerilor de miliție, cum era cazul în speță - care erau instruiți cu privire la persoana despre care ar fi trebuit să furnizeze informații, la categoriile de informații care interesau Securitatea, precum și cu privire la modalitatea de obținere a informațiilor.

Această situație dovedește și încălcarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, prevăzut de art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Potrivit art. 19 al Declarației, libertatea de opinie, de care trebuie să se bucure orice individ, „implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale”.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Definiția legală enunțată determină conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul că nu orice persoană care a funcționat în cadrul acestei instituții are calitatea de lucrător, ci esențial este ca prin activitatea respectivă să fi fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Această interpretare are în vedere și scopul pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008, act normativ prin care se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a persoanei care a participat la activități de poliție politică comunistă, fără însă a crea premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ca urmare a acestor exigențe deduse din textul legal sancționator, la analiza calității de lucrător, trebuie să se aibă în vedere și raportul rezonabil de proporționalitate între interesele generale și cele particulare.

Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamente, ceea ce înseamnă că prin activitățile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat.

Aceasta spre deosebire de conținutul legal al calității de colaborator, în cazul căreia persoana furniza informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale.

Având în vedere că activitatea recurentului-pârât a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia erau în strânsă și exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se poate aplica sancțiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calității de lucrător al Securității.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2959 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2016.

Procesat de GGC - LM