ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 778/2017

Decizia nr. 778/2017

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalul Vâlcea, la data de 4 martie 2016, disjunsă din Dosarul

nr. x/90/2016,

prin

încheierea de ședința din 22 noiembrie 2016, reclamanta A. a chemat

în judecată pe pârâta SC B. SA Râmnicu-Vâlcea, solicitând să se constate

nulitatea absolută a clauzei din actele adiționale la contractul individual

de muncă, încheiate pentru perioada 2001-prezent, și să se

dispună obligarea angajatorului: să o încadreze în condiții

deosebite de muncă conform Legii nr. 19/2000, respectiv Legii nr.

263/2010; să achite contribuția la asigurările sociale, în

procentele corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă,

pentru perioada 01 aprilie 2001-până la data pronunțării unei

hotărâri definitive și irevocabile, potrivit Legii nr. 19/2000,

respectiv Legea nr. 263/2010; să emită declarații rectificative pentru

această perioadă și să Ie depună la C. Vâlcea.

Prin

sentința nr. 1716 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea. secția I

civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță

învestită a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269

alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conflictele de

muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție

își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a

reținut ca în raport de dispozițiile legale menționate, având în

vedere că reclamanta are domiciliul în raza teritorială a

Tribunalului Gorj, competența de soluționare a cauzei aparține

acestei instanțe.

Astfel

învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 241 din 20

februarie 2016 a declinat, rândul său, competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflictul de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Gorj a reținut

că acțiunea dedusă judecății are ca obiect un conflict

de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin.

(2) C. muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, din interpretarea

cărora rezultă că cererile referitoare Ia soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a

cărui circumscripție își are domiciliu! sau locul de muncă

reclamantul.

S-a

reținut că la data formulării cererii de chemare în

judecată, reclamanta avea domiciliul în com. Baia de Fier, județul

Gorj, deci în circumscripția Tribunalului Gorj, însă a adresat

cererea de chemare în judecată Tribunalului Vâlcea, în circumscripția

căruia se afla locul de muncă al acesteia, manifestându-și

astfel dreptul de opțiune între cele două instanțe competente

alternativ, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În consecință,

s-a reținut că instanța competentă pentru soluționarea

cauzei este Tribunalul Vâlcea, instanță investită inițial

cu soluționarea cauzei de către reclamantă.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportai la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea

de chemare în judecată formulată de reclamantă face parte din

categoria conflictelor de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) C.

muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă

aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are

domiciliul sau reședința reclamantul.

În acest

sens, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare

la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau

locul de muncă reclamantul. Art. 216 din același act normativ

stipulează astfel: "Dispozițiile prezentei legi referitoare la

procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se

completează în mod corespunzător cu cele C. proc. civ.’’

Astfel,

potrivit art. 116 C. proc. civ.: ‚,Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente".

Din

interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011

privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea

dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în

cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de

muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea

de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de

muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente,

opțiune care se manifestă

prin învestirea uneia dintre instanțele deopotrivă competente.

În cauza

de față, domiciliul reclamantei este, astfel cum rezultă din

contractul individual de muncă încheiat la 20 martie 2015, aflat la pag. 3,

7-18 în dosarul Tribunalului Vâlcea, în com. Baia de Fier, județul Gorj,

iar sediul angajatorului SC B. SA se află în localitatea Râmnicu-Vâlcea,

județul Vâlcea.

Reiese

deci că, atât Tribunalul Vâlcea, cât și Tribunalul Gorj, erau

alternativ competente în soluționarea cauzei, reclamanta având alegerea

între acestea două.

Or,

reclamanta, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul

Vâlcea a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod

definitiv competența în favoarea acesteia, astfel încât nu este posibil ca

ulterior să se pună în discuție o altă competență

teritorială prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a

competenței care ar nega opțiunea reclamantei, parte căreia

legea îi acordă exclusiv acest drept procesual.

Astfel

cum deja s-a arătat, opțiunea reclamantei între instanțele

deopotrivă competente teritorial indicate de art. 210 din Legea nr.

62/2011 poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de

judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat.

Față

de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C.

proc. civ., stabilește că, în cauză, competența de

soluționare revine Tribunalului Vâlcea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.