ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2962/2016

Decizia nr. 2962/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 martie 2016, reclamanta A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâtei la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% a medicamentului B. (denumire comercială C.).

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la asigurarea medicamentului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 85%.

Prin sentința nr. 74 din 7 aprilie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâtă, și a respins cererea formulată de reclamantă.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Arată că există o aparență de drept în favoarea sa, pentru că medicamentul solicitat a fost supus unui proces de evaluare, fiind emisă decizia de includere condiționată în Listă, conform Ordinului M.S. nr. 387/2015, pasul următor fiind negocierea și încheierea contractului de tip cost-volum dintre autorități și deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului și, în final, actualizarea H.G. nr. 720/2008.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, toate aceste etape trebuie să fie duse la îndeplinire în termenul maxim de 180 de zile, inclusiv actualizarea hotărârii de Guvern. Însă, termenul impus de directivă nu a fost respectat, medicamentul fiind evaluat favorabil în anul 2014.

De asemenea, a solicitat asigurarea medicamentului compensat până la soluționarea acțiunii de fond, pentru că nu dispune de posibilități materiale necesare. Instanța de fond nu ar fi trebuit să abordeze fondul problemei, ci doar refuzul pârâtei de a lua o decizie finală cu privire la compensarea medicamentului și la încălcarea termenului de 180 de zile.

Apărările intimaților

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A arătat că medicamentul solicitat de reclamantă a fost introdus în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, astfel că acțiunea a rămas fără obiect.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, apreciază că recursul este fondat.

În ceea ce privește aspectul legalității impunerii în sarcina pârâtei a obligației vremelnice de a asigura reclamantei medicamentul solicitat, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante sunt de natură să conducă la temeinicia cererii sale.

Potrivit art. 997 C. proc. civ., instanța de judecată, stabilind că, în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, și anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Condiția urgenței este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanta le-a depus la dosar și din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentul solicitate sunt necesare și au efecte pozitive.

Totodată prețul ridicat al medicamentului solicitat și procedura îndelungată necesară includerii acestuia în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgența emiterii unei ordonanțe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolii de care suferă reclamanta, „dreptul care s-ar păgubi prin întârziere”, la care se referă dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viață, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura impunându-se a fi dispusă până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.

În cauză, Înalta Curte constată, însă, că, până la soluționarea recursului, prin H.G. nr. 552/2016 privind modificarea și completarea anexei la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 607/09.08.2016, la art. 1 - Anexa la H.G. nr. 720/2008 a fost completată, medicamentul B. fiind inclus pe această listă.

Prin urmare, pe fond, cererea recurentei-reclamante de ordonanță președințială a rămas fără obiect, medicamentul fiind introdus pe Lista medicamentelor aprobate prin H.G. nr. 720/2008 astfel cum a fost completată.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, pe fond, va respinge cererea de ordonanță președințială ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 74 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.