ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2016

Decizia nr. 2461/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Pârâtul A. a formulat note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2240 din 1 septembrie 2014, a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., iar prin precizările aduse căii de atac, la solicitarea instanței, potrivit rezoluției din 18.11.2014, a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac se susține, în esență, că instanța de fond s-a pronunțat numai pe baza notelor informative depuse de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, note care au fost luate prin amenințare, santaj și presiune.

Consideră recurentul că un alt motiv de nelegalitate constă în faptul că potrivit Deciziei nr. 672/2012 a Curții Constituționale, notele informative pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatarea calității de colaborator al fostei Securități dacă sunt coroborate cu informații provenite din alte documente. În opinia recurentului, în cauza de față, nu este vorba despre o astfel de situație.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului

2.3. Analiza motivelor de casare invocate

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul-pârât a fost recrutat de Inspectoratul Județean Dâmbovița „pentru supravegherea informativă a unor categorii de tineri, atât din municipiul Târgoviște, cât și din comunele limitrofe care fac dese deplasări în oraș, tineri ce frecventează anumite anturaje și medii, predispuși la săvârșirea unor fapte antisociale”. La data de 20.05.1976, a semnat un Angajament, prin care a preluat numele conspirativ B.

Conform art. 2 lit. B) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Prima condiție instituită de acest text legal, ce se referă la furnizarea de informații referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, se apreciază ca fiind îndeplinită, atât timp cât recurentul pârât a informat Securitatea despre opiniile negative ale unor cetățeni la adresa regimului comunist cu accent pe condițiile social economice existente, precum și despre ascultarea și colportarea știrilor transmise de posturile de radio străine, atitudini potrivnice regimului și care erau de natură a produce consecințe negative asupra celor vizați.

A doua condiție de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu neapărat încălcarea propriu zisă a acestor drepturi - în sensul că recurentul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.

În cauza de față și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca recurentul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații asupra celor la care se referea în delațiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității.

În motivele de recurs, recurentul pârât face referire la existența unei situații care în opinia instanței, nu poate exonera persoana verificată de reținerea calității de colaborator al Securității.

În speță, față de argumentele invocate de recurent raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de Securitate, se observă că nu operează condițiile arătate în cuprinsul tezei a ll-a a art. 2 lit. b) și care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reținerea calității de colaborator al Securității.

Potrivit acestei teze, pentru ca informațiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziția Securității să fie cuprinse în „declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare” și ca acestea să nu se refere decât la „cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”. Respectivele condiții se referă la o situație de excepție - în care definiția enunțată de prima teză a articolului nu se aplică - și sunt, în consecință, de strictă interpretare și aplicare.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2240 din 1 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2016.