ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Încheierea nr. 1306/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

4 iunie 2014,

înregistrată sub nr. x/2/2014,

reclamanții SC A. SRL și SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâții C. - C. și SC D. SRL, au solicitat obligarea pârâtei C. la modificarea bazei de date referitoare la numărul de locuri al autoturismului, descalificarea SC D. SRL de la ședința de atribuire din 18 decembrie 2013 pe traseul județean din programul de transport județean Satu Mare cod 39 Satu Mare-Petea, anularea licențelor de traseu emise pe traseul cod 39, cu daune materiale și cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 2599 din 3 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se că obiectul cererii îl reprezintă anularea licenței de traseu emisă pe traseul cod 39 Satu Mare-Petea, licență emisă de Agenția Satu Mare a C., deci de o autoritate publică locală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 aprilie 2015, sub nr. x/3/2015.

Pentru stabilirea obiectul exact al cererii și implicit a instanței competente, tribunalul a solicitat reclamantelor să precizeze cadrul procesual, atât cu privire la persoanele chemate în judecată, cât și cu privire la capetele de cerere cu care înțeleg să sesizeze instanța de contencios administrativ.

După o primă precizare de acțiune, cu menținerea capetelor de cerere din acțiunea inițială, reclamantele au depus cereri precizatoare, prin care au arătat că solicită: în contradictoriu cu C., modificarea bazei de date referitoare la capacitatea de transport a autoturismului, în contradictoriu cu C. și E., descalificarea SC D. SRL de la ședința de atribuire din 18 decembrie 2013 pe traseul județean din programul de transport județean Satu Mare cod 39 Satu Mare-Petea, precum și daune materiale de 622.560 lei de la pârâții SC D. SRL, C., E., Consiliul Județean Satu Mare și Agenția Satu Mare a C., autoritățile pârâte fiind considerate vinovate pentru că au permis acordarea licenței unui vehicul ce nu întrunea condițiile necesare.

Totodată, reclamantele au arătat că renunță la capătul de cerere privind anularea licențelor de traseu emise pe traseul cod 39 Satu Mare-Petea întrucât această licența a fost retrasă, iar acțiunea în anularea actului de retragere a fost respinsă în mod definitiv prin sentința civilă nr. 2408 din 22 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare și Decizia civilă nr. 2513 din 21 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, astfel că licența respectivă nu mai poate produce efecte juridice.

În raport de toate aceste precizări prin care se contestă acte ale unor autorități publice centrale, pârâta C. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, considerând că revine curții de apel competența de a soluționa cauza de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 106 din 12 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, inițial, reclamanta nu a chemat în judecată Agenția Satu Mare a C., ci numai C., considerând că vătămarea drepturilor sale este produsă de această autoritate publică centrală, însă acțiunea introductivă nu privea numai anularea licenței de traseu ci, și operarea unei modificări în baza de date a C. , ceea ce nu putea fi de competența agenției locale.

De asemenea, după precizarea acțiunii și renunțarea la capătul de cerere privind anularea licenței de traseu, ținând cont de faptul că licența de traseu contestată nu mai produce efecte juridice fiind retrasă, tribunalul a constatat că, în fapt, reclamantele nu contestă un act administrativ propriu-zis sau asimilat care să aparțină vreunei autorități publice locale, ci solicită obligarea a două autorități publice centrale - C. și E. - la efectuarea unor acte determinate.

Pentru stabilirea competenței de soluționare a acțiunii, nu prezintă relevanță dacă aceste autorități publice centrale au, în fapt, atribuții cu privire la cele solicitate de către reclamante, acestea reprezentând aspecte ce țin, fie de aprecierea calității procesuale pasive, fie chiar de temeinicia acțiunii, de dovedirea producerii unei vătămări printr-un act nelegal al persoanelor chemate în judecată.

În concluzie, pentru capetele principale de cerere privind modificarea bazei de date și descalificarea societății pârâte, reclamantele au chemat în judecată două autorități publice centrale, astfel că cererea dedusă judecății privind capetele principale de cerere se soluționează, în primă instanță, de curtea de apel.

Indicarea ca pârâți pentru capătul al patrulea de cerere privind daunele materiale (la cel de al treilea privind anularea licenței renunțându-se) a două autorități de rang local, Consiliul Județean Satu Mare și Agenția Satu Mare a C., nu poate determina competența tribunalului.

Astfel, reclamanta nu a contestat un act al acestor două autorități locale, iar un astfel de capăt de cerere are caracter accesoriu, competența de soluționare a acestuia revenind instanței competente pentru cererea principală, conform dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., republicat, în speță, curtea de apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul inițial al acțiunii înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, îl constituie modificarea bazei de date referitoare la capacitatea de transport a autoturismului, descalificarea SC D. SRL de la ședința de atribuire din 18 decembrie 2013 pe traseul județean din programul de transport județean Satu Mare cod 39 Satu Mare-Petea, anularea licențelor de traseu emise pe traseul cod 39 și daune materiale, capete de cerere ce au fost formulate în contradictoriu cu pârâtele C. și SC D. SRL.

Urmare a cererilor precizatoare depuse de către reclamante în Dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie:

- obligarea pârâtei C. să modifice baza de date referitoare la capacitatea de transport a autoturismului aparținând pârâtei SC D. SRL;

- obligarea pârâtelor C. și E., să procedeze la descalificarea SC D. SRL de la ședința de atribuire din 18 decembrie 2013 pe traseul județean din programul de transport județean Satu Mare cod 39 Satu Mare-Petea;

- obligarea pârâtei SC D. SRL, precum și a pârâților C., E., Consiliul Județean Satu Mare și Agenția Satu Mare a C., la plata de daune materiale în sumă de 622.560 lei, autoritățile pârâte fiind considerate vinovate pentru că au permis acordarea licenței unui vehicul ce nu întrunea condițiile necesare.

Având în vedere petitele principale ale acțiunii înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, se reține că obiectul cererii formulate îl constituie obligarea C. să emită un act administrativ/să efectueze o anumită operațiune administrativă, în speță, modificarea bazei de date și descalificarea societății pârâte SC D. SRL.

Capetele principale ale acțiunii inițiale, formulate în contradictoriu cu pârâta C. au fost menținute și ulterior precizărilor formulate de reclamante, care au vizat completarea cadrului procesual pasiv inițial, prin introducerea în cauză a pârâților E., Consiliul Județean Satu Mare și Agenția Satu Mare a C.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, competența materială și teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, criteriul fiind cel al rangului autorității publice care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Cum C. se încadrează în categoria autorităților publice centrale rezultă că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește petitul de cerere vizând obligarea pârâților la plata de daune materiale, un astfel de capăt de cerere având caracter accesoriu, competența de soluționare a acestuia revine instanței competente pentru cererea principală, conform dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., republicat, în speță, curtea de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantele SC A. SRL și SC B. SRL în contradictoriu cu pârâții C., SC D. SRL, E., Consiliul Județean Satu Mare și Agenția Satu Mare a C., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2016.