ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2240/2016

HOTĂRÂRE

17.11.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2240/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2240/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2016, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea apărării, formulată de reclamant, cu motivarea că acesta a fost citat la data de 12 mai 2016, având suficient timp pentru pregătirea apărării, a constatat întrunite condițiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a suspendat judecata cauzei.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, a indicat ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. A susținut că instanța de ape! nu s-a pronunțat pe motivele de apel, iar cererea sa de amânare formulată la data de 14 iunie 2016 era întemeiată, întrucât a făcut dovada stării sale precare de sănătate.

La data de 1 iulie 2015, cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 21 septembrie 2016, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 6 octombrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

La data de 19 octombrie, respectiv la data de 20 octombrie 2016, raportul a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la dosar.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauză, recurentul exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa nejustificată a părților, măsură determinată de inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea acestora [art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.].

Or, o astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Chiar dacă, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol”, nu înseamnă că recursul nu trebuie să fie motivat ori că motivele deduse judecății prin intermediul căii de atac nu ar trebui să se circumscrie ipotezelor expres reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în condițiile în care, prin încheierea atacată, s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, în timp ce recurentul critică respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

O atare motivare echivalează cu lipsa argumentelor ce au îndreptățit partea să exercite calea de atac, întrucât nu se raportează la considerentele încheierii atacate.

Chestiunile pe care recurentul reclamant le supune dezbaterii în calea extraordinară de atac a recursului nu pot constitui critici de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii atacate întrucât nu au legătură cu cele statuate de instanță în respectiva hotărâre, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.