ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 289/2018

Decizia nr. 289/2018 Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență J. Botoșani împotriva Sentinței civile nr. 715 din 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/40/2034, intimați-reclamanți fiind A., B., C., D., E., F., G., H. și I. A schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a obligat pe pârât să plătească sporul pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 50% în funcție de timpul efectiv lucrat în blocul operator pe perioada gărzii efectuate în cadrul programului de lucru inclus în norma de bază. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Spitalul Județean de Urgență "J." Botoșani.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., revizuentul a arătat că după pronunțarea deciziei atacate există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii. A precizat astfel că în data de 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Suceava s-a pronunțat definitiv în Dosarele nr. x/40/2016, nr. x/40/2016, nr. x/40/2016, nr. x/40/2016, nr. x/40/2016 și nr. x/40/2016 prin care au fost respinse cereri cu același obiect. Prin Decizia nr. 565 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei civile, având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) din Cod și având în vedere că deciziile pretins potrivnice au fost pronunțate de către curtea de apel. Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constata că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți. Se observă că revizuentul pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății, deoarece afirmă ca după pronunțarea Deciziei civile nr. 116 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava au fost soluționate în sens contrar, de aceeași instanță, în mai multe dosare, cereri având același obiect, hotărârile încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu și împotriva dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 116 din 28 ianuarie 2016, adică a celei ce creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost încălcată prin toate hotărârile ulterioare date de aceeași curte de apel în dosarele menționate în cerere. Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispozițiile art. 513 alin. (4) din Cod, ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri, permite exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Înalta Curte reține că, în nicio situație, un caz dovedit de contrarietate de hotărâri nu permite soluția anulării celei dintâi hotărâri, adică a celei ce generează efectul autorității de lucru judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de față. O astfel de solicitare, respectiv de soluție, este contrară rațiunii pentru care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., acela al protejării principiului autorității de lucru judecat, resortul său neputând să constea în interesul particular al părții de a-și alege, dintre hotărârile pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i favorabilă.

Pe de altă parte, instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată pentru faptul că există puncte de vedere și o practică judiciară diferită asupra aceleași chestiuni, aspect afirmat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009. Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Spitalul Județean de Urgență "J." Botoșani împotriva Deciziei nr. 116 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2018. Procesat de GGC - NN