ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 289/2018

Decizia nr.

289/2018

Asupra

cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 116 din 28 ianuarie

2016, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a admis apelul

declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență J.

Botoșani împotriva Sentinței civile nr. 715 din 19 iunie 2015

pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/40/2034,

intimați-reclamanți fiind A., B., C., D., E., F., G., H. și I. A

schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a obligat pe

pârât să plătească sporul pentru condiții deosebit de

periculoase în procent de 50% în funcție de timpul efectiv lucrat în

blocul operator pe perioada gărzii efectuate în cadrul programului de

lucru inclus în norma de bază.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire Spitalul Județean de

Urgență "J." Botoșani.

Cu privire la

motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ.,

revizuentul a arătat că după pronunțarea deciziei atacate

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

decizii.

A precizat

astfel că în data de 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Suceava s-a

pronunțat definitiv în Dosarele nr. x/40/2016, nr. x/40/2016, nr.

x/40/2016, nr. x/40/2016, nr. x/40/2016 și nr. x/40/2016 prin care au fost

respinse cereri cu același obiect.

Prin Decizia

nr. 565 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția I

civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat

competența de soluționare a cauzei civile, având ca obiect cererea de

revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) din Cod și având în vedere

că deciziile pretins potrivnice au fost pronunțate de către

curtea de apel.

Înalta Curte,

în prealabil analizei motivelor de revizuire, constata că această

cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului

judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau

care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri.

Dintre aceste

cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă

interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Rațiunea unei atare

reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită

cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că

acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și

să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se

observă că revizuentul pretinde că aceasta este și

situația regăsită în cauza dedusă judecății,

deoarece afirmă ca după pronunțarea Deciziei civile nr. 116 din

28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava au fost soluționate în sens

contrar, de aceeași instanță, în mai multe dosare, cereri având

același obiect, hotărârile încălcând autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

Cu toate

acestea, în mod contradictoriu și împotriva dispozițiilor art. 513

alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri,

respectiv a Deciziei civile nr. 116 din 28 ianuarie 2016, adică a celei ce

creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost

încălcată prin toate hotărârile ulterioare date de aceeași

curte de apel în dosarele menționate în cerere.

Or, scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispozițiile art.

513 alin. (4) din Cod, ce reglementează procedura de judecată a

cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri,

permite exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri

care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei

dintâi.

Înalta Curte

reține că, în nicio situație, un caz dovedit de contrarietate de

hotărâri nu permite soluția anulării celei dintâi hotărâri,

adică a celei ce generează efectul autorității de lucru

judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel

cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de față. O astfel de

solicitare, respectiv de soluție, este contrară rațiunii pentru

care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C.

proc. civ., acela al protejării principiului autorității de

lucru judecat, resortul său neputând să constea în interesul

particular al părții de a-și alege, dintre hotărârile

pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i

favorabilă.

Pe de

altă parte, instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. răspunde imperativului respectării autorității

de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității

raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară

de atac nu poate fi utilizată pentru faptul că există puncte de

vedere și o practică judiciară diferită asupra

aceleași chestiuni, aspect afirmat în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stanca Popescu contra României din 7

iulie 2009.

Pentru toate

aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Spitalul

Județean de Urgență "J." Botoșani împotriva

Deciziei nr. 116 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava,

secția I civilă.

Cu recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - NN