ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05 octombrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Botoșani solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzut la art. 4 paragraful 1 pct. 1 din Contractul de credit nr. 160 din 30 iunie 2010; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.550 RON încasată cu titlu de comision de administrare/gestiune credit în perioada 28 iulie 2010 - 28 noiembrie 2016 în baza clauzei prevăzută la art. 4 paragraful 1 pct. 1 din Contractul de credit nr. 160 din 30 iunie 2010 și în continuare până la eliminarea clauzei din contractul de credit; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma solicitată cu titlu de comision de administrare/gestiune credit, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2156 din 05 mai 2017 Judecătoria Botoșani a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului, invocată de pârâta B. Botoșani, în contradictoriu cu reclamantul A., ca neîntemeiată; a admis acțiunea având ca obiect acțiune în restabilirea echilibrului contractual, formulată de reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, B. Botoșani; a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la pct. 4 paragraful 1, pct. 1, referitoare la comisionul de administrare/gestiune din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010; a obligat pârâta să modifice contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010 cu toate anexele sale, actele adiționale, inclusiv graficul de rambursare, în sensul înlăturării clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată prin prezentul dispozitiv; a constatat că reclamantul a plătit în favoarea pârâtei, cu titlu de plată nedatorată, sumele de bani constând în comisionul administrare/gestiune prevăzute la pct. 4 paragraful 1, pct. 1 din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma încasată cu titlu de comision administrare/gestiune prevăzut la pct. 4 paragraful 1, pct. 1 din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010, efectiv încasat de la reclamant pe toată perioada de derulare a contractului, precum și dobânda legală aferentă debitului principal, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a debitului principal.

Prin decizia nr. 1559/A din 14 decembrie 2017 Tribunalul Botoșani a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 2156 din 05 mai 2017 a Judecătoriei Botoșani, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat; a păstrat hotărârea apelată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. Botoșani.

La termenul de judecată din 14 septembrie 2018, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului iar, prin decizia nr. 185 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava.

A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâta B. S.A. Botoșani, împotriva deciziei nr. 1559/A din 14 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosar nr. x/2016, intimat fiind reclamantul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâta B. S.A. Botoșani.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. Botoșani împotriva deciziei nr. 1559/A din 14 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.