ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 258/2018

Decizia nr. 258/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 1 septembrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 1014 mp teren intravilan, situat în satul Anghelești, comuna Ruginești județul Vrancea, precum și să-i restituie suma de 141 RON reprezentând impozit achitat pentru dobândirea proprietății și să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 1.710 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Adjud, s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții B. și C. să-i lase reclamantului, în deplină proprietate, suprafața de 1014 mp teren intravilan, situat în satul Anghelești, T.35 pc. 584, 586, iar pârâta B. să-i restituie suma de 141 reprezentând impozit pe venit din transferul proprietății către reclamant.

Prin Decizia nr. 373 din 26 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1.710 din data de 23 decembrie 2015 a Judecătoriei Adjud. A fost schimbată în parte sentința, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamantului și suma de 500 RON reprezentând onorariu avocat. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. împotriva Sentinței civile nr. 1.710 din data de 23 decembrie 2015 pronunțate de Judecătoria Adjud.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta B. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Vrancea la data de 28 iunie 2016.

Tribunalul Vrancea a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Curții de Apel Galați.

Prin Decizia nr. 133/R din 4 octombrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 373 din 26 mai 2016 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 3 noiembrie 2017 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluția completului din data de 6 noiembrie 2017, s-a fixat termen de judecată la 30 ianuarie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Galați, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 (pct. 31) și la dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța supremă.

Pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidentă cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii instanței de apel - 26 mai 2016 și data publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în M. Of.).

Astfel fiind, dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.

În egală măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., invocate, de asemenea, în decizia de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum în speță, acțiunea cu care a fost învestită prima instanță - judecătoria - a fost soluționată în apel de tribunal, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție: "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru aceste considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestire a Curții de Apel Galați, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 373 din 26 mai 2016 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - N