ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 380/2017

Decizia nr. 380/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA (fostă SC B. SA Craiova), în contradictoriu cu pârâtul C. Craiova - D. Craiova - E. - F., a solicitat instanței să dispună de urgență și cu precădere suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării Deciziei de impunere nr. 31998 din 25 februarie 2015 privind creanțele datorate bugetului local, în urma inspecției fiscale de către contribuabilul SC A. SA, emisă de C. Craiova - D. Craiova - E. - F. și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16 februarie 2015 de către pârâtă, raport care stă la baza emiterii deciziei de impunere.

Cererea a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 163/2015 din 3 aprilie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA (fostă SC B. SA Craiova);

- dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 31998 din 25 februarie 2015 privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale, până la pronunțarea instanței de fond;

- respinge cererea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16 februarie 2015.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul C. Craiova, prin primarul C. Craiova, în temeiul art. 14 alin. (4) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticând pentru nelegalitate și netemeinicie soluția primei instanțe numai în ceea ce privește soluția de suspendare a executării deciziei de impunere.

Printr-o primă critică, recurentul-pârât susține că instanța a aplicat greșit prevederile art. 215 C. proc. fisc., considerând că, prin plata cauțiunii, ar fi îndeplinită condiția suspendării.

În esență, recurentul-pârât susține că hotărârea este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a fi dispusă măsura de suspendare a executării.

În ceea ce privește aprecierea îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat, recurentul-pârât susține că instanța antamează fondul cauzei, întrucât completează cu propria apreciere aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă, atunci când face referire la lucrările efectuate de locatar și face aprecieri cu privire la modul de calcul al debitelor și încadrarea anumitor lucrări în valoarea impozabilă a clădirii.

Recurentul-pârât mai susține că în mod eronat instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției privind prevenirea producerii unei pagube iminente, limitându-se la însușirea argumentelor expuse de reclamantă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat.

Prin concluziile scrise depuse la data de 3 februarie 2017, intimata a solicitat respingerea recursului formulat de pârât ca fiind lipsit de interes, având în vedere faptul că intimata-reclamantă a achitat întreg debitul stabilit prin Decizia de impunere nr. 31998 din 25 februarie 2015, obiect al cauzei deduse judecății.

II. Procedura de soluționare a recursului;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând excepția lipsei de interes în susținerea recursului formulat de pârâtul C. Craiova, prin primarul C. Craiova, invocată de intimata-reclamantă SC A. SA, Înalta Curte va respinge această excepție, ca neîntemeiată. La adoptarea acestei soluții, instanța de control judiciar apreciază că pârâtul justifică un interes în susținerea recursului, întrucât pe perioada suspendării executării Deciziei de impunere nr. 31998/25 februarie 2015 privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale, nu se pot calcula accesorii, având în vedere achitarea cu întârziere a debitului de către reclamantă.

Înalta Curte constată faptul că motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, invocat de recurent, nu este fondat, întrucât instanța de primă jurisdicție a indicat dispozițiile legale incidente în cauză, cu privire la îndeplinirea condiției depunerii unei cauțiuni, iar ulterior a analizat toate argumentele reclamantei, astfel cum au fost ele prezentate în cererea de chemare în judecată, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și apărările formulate de pârât.

O altă critică a recurentului a vizat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în sensul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cu privire la cazul bine justificat, Înalta Curte reține că sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiții, având în vedere soluția pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect acțiunea în anulare a actelor administrativ fiscale ce se solicită a fi suspendate în prezenta cauză. Astfel, prin sentința nr. 407 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă contestația formulată de reclamanta SC A. SA și a fost anulată Decizia de soluționare a contestației nr. 3718 din 3 aprilie 2015 emisă de primarul C. Craiova, fiind desființată, în parte, decizia de impunere nr. 31.998 din 25 februarie 2015 emisă de D. Craiova - E., sub aspectul impozitului pe clădiri, precum și sub aspectul accesoriilor impozitului pe clădiri. Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de anulare a Raportului de inspecție fiscală nr. 26551 din 16 februarie 2015.

Având în vedere soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actelor administrativ fiscale, Înalta Curte constată că este întrunită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că aprecierea instanței de fond, în sensul că în ipoteza executării deciziei de impunere, va fi afectată activitatea societății, în privința relațiilor contractuale, plata obligațiilor și a celorlalte angajamente curente, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției privind existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

În consecință, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incidente în cauză motivele de casare invocate de recurent.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimata-reclamantă SC A. SA, precum și recursul formulat de pârâtul C. Craiova prin primar - D. Craiova prin E. Locale, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimata-reclamantă SC A. SA.

Respinge recursul declarat de pârâtul C. Craiova prin primar - D. Craiova prin E. împotriva sentinței civile nr. 163 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.