ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu Prefectura Județului Olt și cu Primăria Oporelu, prin primar S.B., obligarea pârâților la punerea în posesia efectivă asupra unei suprafețe de 1 ha de pădure pe o solă unică, în conformitate cu sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, eliberarea titlului de proprietate, obligarea pârâților la daune materiale în cuantum de 5.100 RON și obligarea pârâtului S.B. la daune morale de 20.400 RON. De asemenea, s-au solicitat daune cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 cele două pârâte au fost obligate să-l pună în posesie pe o solă unică în pădurea Oporeanca, însă această sentință nu a fost executată niciodată datorită relei voințe a primarului comunei Oporelu, care refuză să-i elibereze actele necesare în acest sens. Acțiunea fost întemeiată în drept pe prevederile art. 16 și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2928 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de M.L., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004, Judecătoria Târgoviște a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafață de 1 ha pădure pe o solă unică și a obligat Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în posesie asupra suprafeței de teren menționată și să înainteze documentația necesară pentru emiterea titlului de proprietate către Comisia Județeană Olt. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că reclamantul are deja un titlu executoriu pentru obiectul pretins prin prezenta acțiune, iar acțiunea promovată în contencios administrativ tinde la executarea sentinței pronunțate de instanța civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.L., solicitând, în esență, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției de contencios administrativ a Tribunalului București. Prin motivele de recurs dezvoltate recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond, în mod greșit a ignorat împrejurarea că actele administrative în discuție au fost emise de autorități locale sau județene, iar suma pretinsă cu titlu de daune morale este sub 500.000 lei, fiind astfel incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care competența materială revenea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.

A mai susținut recurentul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocată în ședința publică din 20 noiembrie 2007, ca și cu privire la capetele de cerere subsidiare, fiind irelevant din această perspectivă că față de primul capăt de cerere al acțiunii din prezentul dosar, s-a reținut puterea de lucru judecat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. și față de criticile recurentului-reclamant, reține că în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, cu care a investit instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul-recurent M.L. a solicitat punerea imediată în posesie efectivă asupra unei suprafețe de 1 ha de pădure conform sentinței civile nr. 1797/2004 a Judecătoriei Târgoviște, eliberarea titlului de proprietate dar și obligarea pârâților Prefectura județului Olt și Primăria comunei Oporelu, prin primar, la daune materiale în cuantum de 5.100 lei și respectiv 20.400 lei, și la daune cominatorii de 200 lei pe zi, fiind invocate prevederile art. 16 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 20 noiembrie 2007, reclamantul-recurent, constatând nelegalitatea înscrisurilor depuse de pârâți a invocat excepția de nelegalitate a titlului de proprietate nr. 1458 din 14 martie 2003 motivat, în esență, de împrejurarea că aceste documente nu au fost emise corect, pe numele singurului proprietar îndreptățit la momentul respectiv și pentru că nu au fost semnate de un reprezentant al proprietarilor.

Prin sentința civilă recurată, instanța de fond, astfel cum s-a arătat mai sus, reținând că prin sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafață de 1 ha pădure pe o solă mai mică și a fost obligată Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în posesie asupra suprafeței menționate și să înainteze documentația necesară pentru emiterea titlului de proprietate către Comisia Județeană Olt, a stabilit că reclamantul are deja un titlu executoriu pentru același obiect pretins prin prezenta acțiune, astfel că a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată în contencios administrativ ce tinde la executarea sentinței pronunțate de instanța civilă.

Examinând cu prioritate motivul de recurs invocat, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este fondat și potrivit art. 312 C. proc. civ. atrage casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru motive de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe, dată fiind calitatea și rangul autorităților publice pârâte, chemate în judecată de reclamant. Legea nr. 554/2004 prevede două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor, respectiv criteriul poziționării autorității emitente și criteriul valoric. Astfel, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene, sau al căror refuz de emitere se invocă, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Instanța de fond investită cu acțiunea de față a reclamantului, formulată în contradictoriu cu autoritățile județene indicate, trebuia să își verifice din oficiu și cu prioritate competența materială, nu să treacă la soluționarea cererii în temeiul unei alte excepții, vizând chiar fondul cauzei. Instanța competentă material, căreia i se va trimite cauza de față spre soluționare, determinată potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., urmează a pune în discuția părților obiectul și conținutul cererilor reclamantului recurent, în vederea stabilirii naturii juridice corespunzătoare a acestora și a clarificării cadrului procesual, pentru apărarea efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților, context în care, urmează a fi examinat deopotrivă admisibilitatea și temeinicia excepției de nelegalitate invocată de reclamantul-recurent la termenul de judecată din 20 noiembrie 2007. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va casa așadar sentința atacată și va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.L., împotriva sentinței civile nr. 2928 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.