ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.L.

a solicitat, în contradictoriu cu Prefectura Județului Olt și cu Primăria

Oporelu, prin primar S.B., obligarea pârâților la punerea în posesia efectivă

asupra unei suprafețe de 1 ha de pădure pe o solă unică, în conformitate cu

sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște,

eliberarea titlului de proprietate, obligarea pârâților la daune materiale în

cuantum de 5.100 RON și obligarea pârâtului S.B. la daune morale de 20.400 RON.

De asemenea, s-au solicitat daune cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 cele

două pârâte au fost obligate să-l pună în posesie pe o solă unică în pădurea

Oporeanca, însă această sentință nu a fost executată niciodată datorită relei

voințe a primarului comunei Oporelu, care refuză să-i elibereze actele necesare

în acest sens. Acțiunea fost întemeiată în drept pe prevederile art. 16 și art.

18 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2928

din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de M.L., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004,

Judecătoria Târgoviște a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al

reclamantului pentru o suprafață de 1 ha pădure pe o solă unică și a obligat Comisia

locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în

posesie asupra suprafeței de teren menționată și să înainteze documentația

necesară pentru emiterea titlului de proprietate către Comisia Județeană Olt.

În aceste condiții, instanța

de fond a apreciat că reclamantul are deja un titlu executoriu pentru obiectul

pretins prin prezenta acțiune, iar acțiunea promovată în contencios

administrativ tinde la executarea sentinței pronunțate de instanța civilă.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.L., solicitând, în esență,

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției de

contencios administrativ a Tribunalului București.

Prin motivele de recurs

dezvoltate recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond, în mod greșit a

ignorat împrejurarea că actele administrative în discuție au fost emise de

autorități locale sau județene, iar suma pretinsă cu titlu de daune morale este

sub 500.000 lei, fiind astfel incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 potrivit cu care competența materială revenea Tribunalului

București, secția de contencios administrativ.

A mai susținut recurentul că

instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate

invocată în ședința publică din 20 noiembrie 2007, ca și cu privire la capetele

de cerere subsidiare, fiind irelevant din această perspectivă că față de primul

capăt de cerere al acțiunii din prezentul dosar, s-a reținut puterea de lucru

judecat.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente,

incluzând art. 3041 C. proc. civ. și față de criticile recurentului-reclamant,

reține că în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se

impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ

și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în

judecată, cu care a investit instanța de fond, respectiv Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, reclamantul-recurent M.L. a

solicitat punerea imediată în posesie efectivă asupra unei suprafețe de 1 ha de

pădure conform sentinței civile nr. 1797/2004 a Judecătoriei Târgoviște,

eliberarea titlului de proprietate dar și obligarea pârâților Prefectura

județului Olt și Primăria comunei Oporelu, prin primar, la daune materiale în

cuantum de 5.100 lei și respectiv 20.400 lei, și la daune cominatorii de 200

lei pe zi, fiind invocate prevederile art. 16 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin notele scrise depuse la

dosar la data de 20 noiembrie 2007, reclamantul-recurent, constatând

nelegalitatea înscrisurilor depuse de pârâți a invocat excepția de nelegalitate

a titlului de proprietate nr. 1458 din 14 martie 2003 motivat, în esență, de

împrejurarea că aceste documente nu au fost emise corect, pe numele singurului

proprietar îndreptățit la momentul respectiv și pentru că nu au fost semnate de

un reprezentant al proprietarilor.

Prin sentința civilă

recurată, instanța de fond, astfel cum s-a arătat mai sus, reținând că prin

sentința civilă nr. 1179 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște s-a dispus

reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafață de

1 ha pădure pe o solă mai mică și a fost obligată Comisia locală de aplicare a

Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea efectivă în posesie asupra suprafeței

menționate și să înainteze documentația necesară pentru emiterea titlului de

proprietate către Comisia Județeană Olt, a stabilit că reclamantul are deja un

titlu executoriu pentru același obiect pretins prin prezenta acțiune, astfel că

a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată în contencios administrativ ce

tinde la executarea sentinței pronunțate de instanța civilă.

Examinând cu prioritate

motivul de recurs invocat, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta

Curte reține că acesta este fondat și potrivit art. 312 C. proc. civ. atrage

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

pentru motive de ordine publică privind necompetența materială a primei

instanțe, dată fiind calitatea și rangul autorităților publice pârâte, chemate

în judecată de reclamant.

Legea nr. 554/2004 prevede

două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a

cauzelor, respectiv criteriul poziționării autorității emitente și criteriul

valoric.

Astfel, litigiile privind

actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene, sau al

căror refuz de emitere se invocă, se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ ale tribunalelor.

Instanța de fond investită

cu acțiunea de față a reclamantului, formulată în contradictoriu cu

autoritățile județene indicate, trebuia să își verifice din oficiu și cu

prioritate competența materială, nu să treacă la soluționarea cererii în

temeiul unei alte excepții, vizând chiar fondul cauzei.

Instanța competentă

material, căreia i se va trimite cauza de față spre soluționare, determinată

potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., urmează a pune  în discuția

părților obiectul și conținutul cererilor reclamantului recurent, în vederea stabilirii

naturii juridice corespunzătoare a acestora și a clarificării cadrului

procesual, pentru apărarea efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale

tuturor părților, context în care, urmează a fi examinat deopotrivă

admisibilitatea și temeinicia excepției de nelegalitate invocată de

reclamantul-recurent la termenul de judecată din 20 noiembrie 2007.

Față de toate cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va casa așadar sentința atacată

și va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția

a IX-a de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.L.,

împotriva sentinței civile nr. 2928 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a-IX-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2008.