ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2017

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2017, petentul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 758 din 18.05.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea contestației, petentul a arătat că există un impediment la executare sub aspectul modalității de executare a pedepsei, dat fiind că dispozițiile art. 96 alin. (4) C. pen. prevăd posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei avute anterior de petent doar în cazul în care pentru noua infracțiune se aplică o pedeapsă cu închisoarea.

S-a mai arătat că există și o nelămurire cu privire la modalitatea în care urmează să se execute pedeapsa, în sensul că instanța, în momentul când a dispus revocarea pedepsei cu închisoarea de 1 an și 6 luni, nu a precizat cum urmează să fie executată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia penală nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 758/A din 18 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a fi pronunțată această soluție, au fost avute în vedere următoarele considerente:

Analizând contestația la executare formulată de petentul condamnat A. în raport de motivele invocate, Curtea a constatat că nu este întemeiată și că o va respinge în baza art. 599 C. proc. pen.

S-a arătat că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate formula contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Din dispozitivul deciziei penale, s-a precizat că rezultă clar pedeapsa ce trebuie să o execute petentul condamnat, respectiv pedeapsa revocată, de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa amenzii de 2.000 lei.

S-a arătat că ceea ce critică petentul condamnat este soluția pe fond, care nu poate fi schimbată în calea contestației la executare.

S-a subliniat faptul că, potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, cu suspendarea condiționată aplicată în baza C. pen. din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

A rezultat că, în situația în care o persoană a fost condamnată cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere pe vechiul C. pen., regimul revocării sau anulării suspendării sub supraveghere este cel prevăzut în vechiul C. pen. 1969.

Petentul contestator A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2715 din 7.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar sancțiunea aplicată prin decizia penală nr. 758/A/din 18.05.2017 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală a fost pentru o faptă comisă la 17.06.2015, sub imperiul noului C. pen.

S-a mai arătat că în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece nu s-a pus problema aplicării art. 5 din noul C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile, fapta pentru care contestatorul condamnat a fost sancționat prin decizia penală nr. 758 din 18.05.2017 fiind comisă sub imperiul noului C. pen.

Împotriva deciziei mai sus menționate, la data de 07.07.2017, constestatorul condamnat a declarat contestație, motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Verificând admisibilitatea contestației declarate de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 425<SUP>1</SUP>alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Se observă că, în speța de față, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, iar condiția ca, contestația să fie prevăzută expres de lege nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că, condamnatul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Cu privire la susținerile apărătorului ales al contestatorului, care a arătat că, calea de atac este admisibilă, în opinia sa, în temeiul dispozițiilor art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, având în vedere că titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestația la executare, în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 758/A din 18 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, care constituie hotărârea pronunțată în cauza de fond, de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Potrivit art. 370 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie.

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că contestația la executare se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. este definitivă.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea ce face obiectul acestei contestații nu este o hotărâre a primei instanțe, ci a instanței de apel, iar conform titlului III al părții speciale privind judecata, hotărârile pronunțate în apel sunt definitive, se constată că dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. care prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, nu au incidență în prezenta cauză.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 septembrie 2017.