ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2368/2016

Decizia nr. 2368/2016

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 5 octombrie

2015, A. și B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin.

(1) pct. 1, 3, 6 și 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 706

din 19 mai 2015 a Tribunalului Iași.

Prin decizia

nr. 118 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel lași a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 mai 2016,

sub nr. x/1/2016.

În motivarea

cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se

susține că decizia nr. 706 din 19 mai 2015 a Tribunalului lași

este dată cu încălcarea celor stabilite prin sentința

penală nr. 31 din 16.11.2004 a Curții de Apel Iași.

Revizuenții susțin că legalitatea contractului de vânzare-cumpărare

nr. 2995 din 11 septembrie 2001 și a cărții funciare nr. 2252

din 08 iulie 2002 au fost stabilite definitiv penal, precum și definitiv

și irevocabil civil, ca urmare a plângerii penale adresate Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel lași și a acțiunilor civile

adresate instanței de către numitul C. în numele și pentru

Parohia Romano-Catolică Sf. Anton de Padova Pașcani.

Se mai

arată că, prin sentința penală nr. 31 din 16 noiembrie

2004, rămasă definitivă la data de 23.12.2004,

pronunțată în dosarul penal nr. x/2004, Curtea de Apel Iași a

stabilit definitiv că încheierea contractului de vânzare-cumpărare

sus-menționat s-a făcut cu respectarea legii, iar prin sentința

civilă nr. 1712 din 02 iulie 2003, dată în Dosarul nr. x/2003,

rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.

230/2008 a Curții de Apel Iași dată în Dosarul nr x/45/2004, s-a

constatat legalitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2995 din 11

septembrie 2001, implicit, și a cărții funciare nr. 2252/2002,

anulată cu încălcarea legii prin decizia civilă atacată cu

cererea de revizuire.

În

consecință, se solicită admiterea cererii de revizuire și

anularea deciziei civile nr. 706 din 19 mai 2015 pronunțată de

Tribunalul lași.

Examinând

cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate,

invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în

raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Înalta Curte

de Casație și Justiție a fost învestită, prin declinare de

competență, cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca

hotărâri potrivnice decizia nr. 706 din 19 mai 2015 a Tribunalului

lași și sentința penală nr. 31 din 16 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Iași.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

ti cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Pentru admisibilitatea

căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: existența unor

hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de

instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și

încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre

condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află

și aceea să existe identitate de părți, de cauză

și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat [art.

431 alin. (1) C. proc. civ.], hotărârile să fie pronunțate în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă

părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac de

retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri și care face imposibilă punerea în executare

concomitentă.

În

speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de

revizuire, și anume ca între hotărâriie pretins a fi contradictorii

să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel,

litigiul finalizat prin decizia penală nr. 31 din 16 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/2004, a

avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva

rezoluției din 18 decembrie 2003 dată în Dosarul nr. x/P/2003 de

procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului D., cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

Prin decizia

penală nr. 31 din 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel lași, secția

penală, a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată

de petentul A.

Al doilea

proces, finalizat prin decizia nr. 706 din 19 mai 2015 pronunțată de

Tribunalul Iași, secția I civilă, în Dosarul nr. x/866/2014,

format în urma disjungerii cererii reeonvenționale formulate de pârâta

reclamantă Congregația Școlilor de Caritate Mănăstirea

- Cavanis în Dosarul nr. x/866/2013 al Judecătoriei Pașcani, a avut

ca obiect anularea cărții funciare nr. 2252 a U.A.T. Pașcani.

Prin decizia

nr. 706 din 19 mai 2015, obiect al cererii de revizuire de față,

Tribunalul lași, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâții B. și A., în contradictoriu cu reclamanta

Congregația Școlilor de Caritate - Mănăstirea Cavanis

împotriva sentinței nr. 3178 din 30 octombrie 2014 pronunțată de

Judecătoria Pașcani, în temeiul art. 907 C. civ.

Comparând

cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins

potrivnice, Înalta Curte constată că tripla identitate nu se

verifică, nici în privința părților, nici a obiectului

și nici a cauzei acestora, întrucât litigiul soluționat prin decizia

penală nr. 31/2004 a avut ca obiect plângerea petentului A. împotriva

rezoluției din 18 decembrie 2003 dată în Dosarul nr. x/P/2003 de

procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului D., iar al doilea

litigiu soluționat prin decizia nr. 706 din 19 mai 2015 a avut ca obiect

anularea cărții funciare nr. 2252 a U.A.T. Pașcani și s-a

purtat între reclamanta Congregația Școlilor de Caritate -

Mănăstrirea Cavanis, în contradictoriu cu pârâții B. și A.

Totodată,

se constată că și cauza cererii de chemare în judecată este

diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost

pronunțată decizia penală nr. 31/2004 a Curții de Apel

Iași a fost întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. pen., iar

acțiunea finalizată cu pronunțarea deciziei nr. 706 din 19 mai

2015 a Tribunalului Iași a avut ca temei juridic dispozițiile art.

907 C. civ.

Așadar,

cum numai existența autorității lucrului judecat deschide calea

de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și

cum în cauză nu se poate reține existența identității

de părți și obiect, ca elemente ale autorității

lucrului judecat, nu se poate concluziona ca fiind incidente dispozițiile

art. 509 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 513 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.

și B. împotriva deciziei nr. 706 din 19 mai 2015 pronunțată de

Tribunalul lași, secția l civilă, în Dosarul nr. x/866/2014.

Cu recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 16 decembrie 2016.