ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2018

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să-i elibereze adeverința tip din care să rezulte că a îndeplinit funcția de controlor financiar pe o perioada de 5 ani, adeverință care să cuprindă toate elementele necesare în vederea acordării pensiei speciale de către Casa Județeană de Pensii Mehedinți. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 51 din Legea nr. 94/1992, normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 și dispozițiile Legii nr. 564/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința nr. 2863 din data de 29 noiembrie 2017, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Mehedinți a reținut că în litigiul dedus judecății pârâtă este o autoritate publică centrală, astfel încât, în temeiul art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține curții de apel. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 69 din data de 8 februarie 2018, prin care prin care a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea de apel a reținut că, deși reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocând refuzul nejustificat în soluționarea favorabilă a cererii, totuși cauza dedusă judecății "are natura unui litigiu de muncă și asigurări sociale, între reclamant și pârâtă neexistând raporturi de serviciu". Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, angajatorului îi revine, obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

De asemenea, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 94/1992 prevederile acestei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi se completează cu cele ale legislației privind sistemul public de pensii, cu privire la modalitățile de stabilire, plată, precum și cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicție. Cum jurisdicția muncii și cea de asigurări sociale se realizează în primă instanță prin tribunale, Curtea a constat că revine Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 164 din data de 27 martie 2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin cererea adresată Curții de Conturi a României reclamantul a solicitat eliberarea adeverinței în vederea întocmirii dosarului privind acordarea pensiei speciale, însă nu se poate aprecia că litigiul este unul de asigurări sociale în sensul reglementat de art. 153 din Legea sistemului unitar de pensii publice nr. 263/2010.

De asemenea, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, coroborate și cu prevederile art. 2 alin. (2) din același act normativ - care prevăd că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Cum pârâta este o autoritate publică centrală, instanța a apreciat că, în cauză, competența de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova.

Cu privire la conflictul de competență ivit între Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusa judecății reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, în calitate de fost angajator, la emiterea unei adeverințe din care să rezulte că a îndeplinit funcția de controlor financiar pe o perioadă de 5 ani, adeverință care să cuprindă toate elementele necesare în vederea acordării pensiei speciale de către Casa Județeană de Pensii Mehedinți, acțiune care are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: (...) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Pârâta, deși autoritate publică centrală, nu este chemată în judecată în această calitate, iar pretențiile reclamantului nu sunt legate de activitatea acesteia ca autoritate administrativă, raportul juridic dedus judecății fiind unul de drept privat, dintre un fost angajator și fostul angajat. Împrejurarea că reclamantul a avut funcția de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României nu schimbă natura juridică a litigiului și nu atrage incidența Legii nr. 554/2004, întrucât raportul de muncă al reclamantului cu pârâta a încetat prin pensionare.

De altfel, nici Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi nu conține derogări cu privire la foștii angajați pensionați, arătând prin dispozițiile art. 51 alin. (16) că prevederile prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi se completează cu cele ale legislației privind sistemul public de pensii, cu privire la modalitățile de stabilire, plată, precum și cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicție.

În acest context, în speță devin aplicabile prevederile art. 153 alin. (1) lit. f) din Legea 263/2010, în conformitate cu care tribunalele soluționează în prima instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, nefiind incidente dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât acțiunea formulată de reclamant nu reprezintă o pretenție specifică contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ. Pentru considerentele expuse, având în vedere natura litigiului și domiciliul reclamantului, Înalta Curte urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.