ÎCCJ, decizie (scj.ro #129112)

Radierea societății pârâte în cursul procesului. Precizarea cadrului procesual. Condiții și efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acțiune în pretenții

precizarea cadrului procesual

societate radiată

C. proc. civ. din 1865, art. 132

Dispozițiile art. 132 C. proc. civ. au în vedere modificări ale cererii de chemare sub aspectul obiectului acesteia, prin includerea unor noi solicitări alături de cele deja enunțate prin cererea inițială, și, prin urmare, nu poate fi reținută incidența acestor prevederi în situația în care reclamantul indică persoana cu care înțelege să continue judecata, în condițiile radierii societății pârâte chemate inițial în judecată.

Astfel, cererea reclamantului de precizare a cadrului procesual prin chemarea în judecată a persoanei fizice în locul și pentru societatea radiată, în calitatea primei menționate de asociat unic, nu trebuie analizată din perspectiva dispoziției art. 132 C. proc. civ., ci din perspectiva dovedirii calității procesuale pasive, în raport de probatoriul ce urmează să fie analizat și care ar demonstra existența obligației pretinse de reclamant și în persoana celei solicitate a fi introdusă în cauză, prin precizarea cadrului procesual.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379 din 5 februarie 2015

Prin sentința civilă nr. 1022 din data de 06.03.2014, pronunțată în dosarul nr. xx31/3/2011, Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a dispus: admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SC A. SRL și anularea cererii formulate de reclamantul B. în contradictoriu cu această pârâtă; admiterea excepției tardivității formulării cererii modificatoare și respingerea cererii modificatoare formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. ca tardiv formulată.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință aferentă perioadei 02.06.2014 la zi, pentru spațiul situat în București, sector 1. Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, instanță care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București (sentința civilă nr. 15355 din 14.12.2009). Sentința de declinare a fost recurată de reclamant, prin decizia 2026 din 23.09.2010, instanța de recurs respingând recursul ca nefondat. După înregistrarea cauzei pe rolul tribunalului, conform sentinței de declinare (24.01.2011), reclamantul a depus, la data de 23.01.2014, o cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a numitei C., aceasta urmând a fi obligată la plata lipsei de folosință pentru imobil.

În raport de probele administrate, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a societății pârâte, reținând că prin rezoluția nr. 112978/20.08.2013 s-a dispus radierea societății; s-a constatat că prin radiere societatea și-a pierdut capacitatea de a avea drepturi și obligații, astfel încât a fost apreciată ca întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință, acțiunea fiind respinsă față de această parte.

Cu privire la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, în raport de excepția de tardivitate invocată de pârâta C., s-a reținut incidența dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora reclamantul își poate modifica cererea inițială până la primul termen de judecată, cu procedura completă; ulterior acestui termen, modificarea poate fi admisă doar dacă pârâtul consimte expres sau tacit această operațiune. S-a apreciat că cererea privind înlocuirea societății pârâte cu persoana fizică se încadrează în ipoteza legală de modificare a acțiunii principale. În raport de această apreciere, s-a reținut că acțiunea a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată în anul 2007, iar cererea modificatoare a fost formulată la 23 ianuarie 2013.

A fost înlăturată susținerea reclamantului în sensul că a luat cunoștință despre radierea societății prin depunerea la dosar a rezoluției de radiere, în luna octombrie, fiind reținut că și față de această situație cererea modificatoare este tardivă, în conformitate cu art. 132 C. proc. civ. din 1865, nefiind depusă la următorul termen celui în care a fost învederată radierea societății.

Nu a fost reținută de către instanța de fond nici incidența dispozițiilor art. 243 C. proc. civ. din 1865, apreciindu-se că dispoziția citată vizează partea fizică chemată în judecată și decedată în cursul procesului. S-a arătat că situația succesorilor unei persoane fizice nu poate fi aplicată prin analogie în cazul persoanelor juridice, deoarece dacă primii preiau poziția procesuală a lui

de cuius

, în cazul persoanelor juridice asociații neputând fi asimilați succesorilor în drepturi și obligații ai unei persoane decedate.

S-a reținut, totodată, că în cazul societăților sunt aplicabile dispozițiile de principiu prevăzute de art. 3 din Legea nr. 31/1990 conform cărora obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociații cu răspundere limitată fiind răspunzători doar de vărsarea aporturilor lor la capitalul social, neoperând, astfel, transmisiunea universală a masei succesorale care intervine în cazul moștenirii unei persoane fizice.

Sentința de fond a fost apelată de reclamant, care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Reclamantul a criticat sentința de fond din perspectiva greșitei rețineri a incidenței dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, în opinia sa această dispoziție nefiind aplicabilă în raport de situația că pârâta chemată în judecată prin cererea modificatoare nu avea posibilitatea legală de a invoca excepția tardivității, ea nedevenind parte în dosar decât după formularea acestei cereri.

Prin decizia civilă nr. 604 din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând următoarele: s-a reținut corecta aplicare a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, cu precizarea că tardivitatea cererii completatoare ar fi trebuit raportată la momentul publicării rezoluției de radiere a societății pârâte în Monitorul oficial al României, respectiv de la 19.09.2013, când terții, inclusiv apelantul, au fost înștiințați cu privire la situația juridică a societății.

S-a apreciat că respectarea termenului legal de formulare a cererii modificatoare nu este influențată de măsura instanței dispusă la termenul din 25.11.2013, de acordare a unui nou termen, la solicitarea reclamantului, pentru modificarea cadrului procesual. Ulterior formulării cererii modificatoare, pârâta chemată în judecată avea dreptul de a formula întâmpinare, prin care să invoce apărări și excepții.

Decizia de apel a fost recurată de reclamantul B., acesta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii cererii de apel, cu consecința anulării sentinței de fond și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, criticând decizia de apel din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a legii cu referire la modalitatea de soluționare a excepției tardivității cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea criticii sale, reclamantul a arătat că prevederile art. 132 C. proc. civ. de la 1865 au un caracter dispozitiv; în consecință, aceste norme nu pot fi socotite ca fiind de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu. A arătat, totodată, că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, în condițiile în care societatea pârâtă a fost radiată în cursul judecării cauzei, solicitarea de introducere în cauză a pârâtei persoană fizică fiind determinată de situația juridică nouă creată prin radierea dispusă. Reclamantul a mai precizat că modificarea cererii de chemare în judecată este condiționată de acordul pârâtului chemat în judecată inițial, iar nu de acordul celui introdus în cauză ca efect al modificării acțiunii. Din această perspectivă a arătat că pârâta introdusă în cauză putea invoca doar excepții referitoare la fondul cauzei sau referitoare la acte procedurale ulterioare introducerii sale în cauză.

Deși legal citată, pârâta-intimată nu a depus întâmpinare la dosar.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în cadrul recursului.

Analizând legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte a apreciat caracterul fondat al recursului în baza următoarelor considerente:

Se reține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea din perspectiva reținerii incidenței dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865. Astfel, dispozițiile art. 132 C. proc. civ. de la 1865 au în vedere modificări ale cererii de chemare sub aspectul obiectului acesteia, prin includerea unor noi solicitări alături de cele deja enunțate prin cererea inițială. Această interpretare este dedusă din modul de reglementare al întregului conținut al dispoziției legale, în urma unei analize logico-juridice. Concret, dacă în primul alineat se dă posibilitatea reclamantului pentru întregirea sau modificarea cererii inițiale, această operațiune trebuie privită prin prisma dispoziției de la alineatul doi care reglementează ipotezele în care cererea nu se socotește a fi modificată. Interpretând cele două alineate rezultă concluzia că modificarea cererii inițiale are în vedere doar schimbări aduse obiectului inițial al cauzei, prin adăugarea de noi solicitări, asupra cărora pârâtul trebuie să fie avizat.

În acest context, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865 în situația în care reclamantul indică persoana cu care înțelege să continue judecata, în condițiile radierii societății pârâte chemate inițial în judecată. O asemenea situație nu poate fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, ea neputând fi încadrată în ipoteza legală menționată. Situația expusă în speță este una de excepție, care nu are o reglementare ca atare în dispozițiile procedurale, legiuitorul reglementând doar situația persoanei fizice decedate, când acțiunea este continuată cu succesorii. Totuși, dacă în acest caz, prin voința legiuitorului, introducerea în cauză a moștenitorilor nu este privită ca o modificare a cererii principale, printr-un silogism juridic se poate aprecia că și în cazul radierii unei societăți, reclamantul are dreptul de a indica persoana care, în opinia sa, răspunde pentru obligațiile societății, fără ca o asemenea cerere să fie analizată din perspectiva dispozițiilor care reglementează modificarea cererii principale.

Împrejurarea radierii societății pârâte chemate inițial în judecată în cursul judecării procesului a dat naștere unei situații juridice noi care permite reclamantului să indice persoana cu care înțelege să continue procesul.

În aceste condiții, cererea reclamantului de precizare a cadrului procesual prin indicarea pârâtei chemate în judecată ca urmare a radierii societății pârâte inițiale nu trebuia analizată din perspectiva dispoziției art. 132 C. proc. civ. de la 1865, ci din perspectiva dovedirii calității procesuale pasive, în raport de probatoriul ce urma să fie analizat și care ar fi demonstrat existența obligației pretinse de reclamant și în persoana celei solicitate a fi introdusă în cauză, prin precizarea cadrului procesual. Se subliniază că solicitarea reclamantului nu a avut în vedere chemarea în judecată a unui nou pârât, alături de societatea pârâtă, ci precizarea cadrului procesual, prin chemarea în judecată a persoanei fizice în locul și pentru societatea radiată, în calitatea primei menționate de asociat unic.

Pentru considerentele reținute și apreciindu-se temeinicia criticilor reclamantului, în baza art. 312 C. proc. civ. de la 1865, s-a admis recursul acestei părți și s-a casat decizia de apel cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecată.

În rejudecare, instanța de apel va administra probatoriul care se impune în vederea stabilirii calității procesuale pasive a persoanei fizice chemate în judecată, în raport de excepția invocată de aceasta și, în funcție de soluția pronunțată pe acest aspect, va proceda la analizarea celorlalte excepții și apărări ale părților invocate pe fondul cauzei, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, precum și prin întâmpinarea depusă la dosar.