ÎCCJ, Secția penală

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134 din 6 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 Judecătoria Motru, în baza art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. și B., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod.

În baza art. 81 C. pen. de la 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. de la 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. de la 1969.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă UAT Glogova, cu sediul în comuna Glogova, jud. Gorj și Consiliul Local Glogova și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 94.191,67 RON, reprezentând despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței penale și, pe fond, achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, pentru lipsa intenției, susținând că a dat dovadă de bună credință, iar achiziția a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, vina aparținând contabilei care nu a înregistrat în contabilitate facturile și, pe cale de consecință, absolvirea sa de plata despăgubirilor la care a fost obligat.

Prin Decizia penală nr. 734 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. și B., împotriva Sentinței penale nr. 134 din 6 iulie 2016, pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2015.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 30 iunie 2017 (data plicului), calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Procedura de comunicare prevăzută de art. 439 alin. (2) și 4 C. proc. pen. a fost îndeplinită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 august 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație fiind stabilit pentru 25 septembrie 2017, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 4 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

Înalta Curte, prin încheierea din data de 25 septembrie 2017 în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 734 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

A trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 6 noiembrie 2017.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constata că aceasta a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În ceea ce privește Decizia penală nr. 734 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a apreciat că aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și 2 C. proc. pen. De asemenea, în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen. și nu sunt incidente prevederile alineatului 6 al aceluiași articol.

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că recurentul inculpat a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În motivarea cererii de recurs în casație inculpatul a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susținând că, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 405 din data de 15 iunie 2016 (moment la care cauza se afla pe rolul instanței de fond) - decizie prin care s-a statuat că dispozițiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", se impune a se constata că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina sa, în raport cu interpretarea dată de instanța de contencios constituțional textelor de lege incidente, respectiv disp. art. 246 din C. pen. anterior și art. 297 din C. pen., în cauză nefiind încălcată nicio normă legală prin săvârșirea faptelor de achiziție directă de produse, normele legale precizate, și anume dispozițiile art. 19 și art. 204 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 fiind respectate.

În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc. prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc, în esență, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

În cauză, instanța de apel a analizat dispozițiile deciziei Curții Constituționale anterior menționate, stabilind că recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislației primare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 734 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum 65 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 734 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum 65 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - GV