ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.10.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.10.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 294/A din data de 9 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că prin Sentința penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în dosarul nr. x/2016, cu privire la condamnatul A., a hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 293 alin. (1) C. pen., de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., și de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., de art. 327 C. pen., art. 327 alin. (1) C. pen., art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 raportat la art. 320 C. pen. și art. 52 raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 alin. (2) lit. b) C. pen. și a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În temeiul art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 327 alin. (1) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 327 alin. (1) teza I C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea.

În temeiul art. 48 raportat la art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 294/A din data de 9 noiembrie 2018, a respins ca tardiv apelul intimatului inculpat A..

În cauza pedinte, Curtea a reținut că prin cererea formulată,condamnatul A. a solicitat revizuirea hotărârii judecătorești definitive sus-menționate.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Analizând motivele invocate de condamnatul-revizuent A., în susținerea cererii sale de revizuire, anterior menționate, precum și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de apărătorul desemnat din oficiu, Curtea a constatat că nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie.

Curtea a precizat că pe calea revizuirii nu este posibilă readministrarea și reanalizarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei condamnate, a încadrării juridice și a pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat.

În acest sens, Curtea a constatat că revizuentul condamnat a invocat formal prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind, de altfel, legal citat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu ocazia soluționării căii ordinare a apelului, acesta solicitând judecarea în lipsă.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel revizuentul A..

În esență, apelantul revizuent a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei Curții de Apel București spre soluționare.

A apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că apelantul nu a participat la nicio fază a procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru considerente ce vor fi expuse:

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul A., Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză"), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa fi fost necunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

În procedura prealabilă a admisibilității în principiu, instanța trebuie să verifice dacă faptele ce urmează a fi dovedite, precum și probele propuse sunt un element de noutate în economia dosarului și sunt apte a conduce la o soluție diametral opusă celei prin care a fost condamnat inculpatul revizuent, dacă, în coroborare cu restul materialului probator, demonstrează netemeinicia acuzațiilor formulate.

Analizând aspectele invocate de apelantul revizuent în susținerea cazului de revizuire, respectiv că nu a participat la judecata la nicio fază a procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa întrucât nu a fost legal citat, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Mai mult, Înalta Curte reține că apelantul revizuent nu a participat la judecarea cauzei, nu ca urmare a unei nelegale citări, ci a unei cereri prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 126/F din data de 8 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2020.