ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 septembrie 2020, și repartizat, aleatoriu, spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au învederat că încheierea din 16 septembrie 2020, prin care s-a amânat cauza, este neîntemeiată, întrucât curtea de apel trebuia să constate temeinicia și legalitatea contestației formulate de reclamanți împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2015.

Cu privire la mențiunea din cuprinsul încheierii de ședință din 16 septembrie 2020, conform căreia reclamanții nu au precizat calea de atac exercitată, așa cum se pretinde că le-a fost pus în vedere prin rezoluția din data de 12 august 2020, recurenții au susținut că se impune a fi prezentată dovada comunicării respectivei rezoluții, față de împrejurarea că aceștia au indicat calea de atac în cadrul contestației formulată împotriva respingerii cererii de recuzare a expertului C..

Pârâtul D. nu s-a prezentat la judecata cauzei în fața Tribunalului Vâlcea, acesta fiind reprezentat de avocatul E., care deși nu s-a opus cererii de recuzare a expertului, a invocat excepția tardivității formulării acesteia.

În mod greșit, pârata F. a fost citată, întrucât acesta nu s-a opus cererii de recuzare, invocând că are un titlu de proprietate care nu are nicio legătură cu formularea cererii de recuzare.

Obiectul contestației vizează încheierea de respingere a cererii de recuzare a expertului C. care, în mod greșit, nu este menționat în cuprinsul încheierii din 16 septembrie 2020, în contextul în care acesta a fost citat de către Tribunalul Vâlcea ca parte, așa cum reiese din încheierea de ședință din 20 iulie 2020, ocazie cu care a fost interpelat dacă a fost expert observator și dacă și-a exprimat opinia cu privire la terenul care a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Horezu.

Prin adresa emisă de instanță, la data de 05 octombrie 2020, și comunicată la data de 08 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x, recurenților-reclamanți li s-a pus în vedere să precizeze calea de atac exercitată, având în vedere mențiunile neclare din cuprinsul cererii de sesizare a instanței.

La data de 09 octombrie 2020, reclamanții au depus precizări în cuprinsul cărora au menționat că nu au formulat contestație împotriva pârâților, ca atare, în mod greșit aceștia au fost citați, calea de atac vizând soluția de respingere a cererii de recuzare formulate împotriva expertului C., iar în incheierea de ședință din 16 septembrie 2020 nu este menționat și numele expertulului împotriva căruia a fost formulată cerere de recuzare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în temeiul art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună, prioritar, asupra legalității căii de atac, iar, în subsidiar, asupra posibilității încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 18 februarie 2021.

Intimații-pârâți F. și G. au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 2500 RON.

Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, reținută prin raport și invocată de intimații-pârâți G. și F., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 234 C. proc. civ., dispozițiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum și orice alte dispoziții referitoare la hotărârile prin care instanța se dezînvestește de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător și încheierilor. (2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copie certificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 C. proc. civ., instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speță, recurenții-reclamanți au supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care, constatând lipsa de procedură cu intimata-pârâtă F., instanța a amânat judecarea cauzei, pronunțând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiții speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri, în funcție de caracterul preparatoriu sau interlocutoriu al acesteia. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv 18 septembrie 2020, cauza nu era încă soluționată.

Prin decizia civilă nr. 357 din data de 11 noiembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins recursul, ca inadmisibil, hotărârea fiind definitivă.

Având în vedere cele constatate, se reține că prezenta cale de atac nu este deschisă părților decât la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza și doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.

Drept urmare, cum, în speță, calea de atac a recursului, declarată împotriva încheierii prin care a fost amânată judecata, a fost promovată anterior soluționării recursului ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost pronunțată respectiva încheiere și având în vedere că decizia prin care s-a soluționat cauza este definitivă, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Cu privire la cererea formulată de intimații-pârâți F. și G. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2500 RON, potrivit chitanței nr. x din 13 martie 2021, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurenții-reclamanți la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., sumă pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Obligă pe recurenții-reclamanți la plata către intimații-pârâți F. și G. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.