ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, reclamanta Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, suspendarea avizului 71/Z/2006 emis de Ministerul Culturii și Cultelor referitor la construirea și extinderea unei locuințe în zona de protecție a mănăstirii Moldovița, județul Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și anularea avizului 71/Z/2006 emis de către Ministerul Culturii și Cultelor. Prin sentința nr. 273 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.3935/39/2006, a fost respinsă ca nefondată cererea pentru suspendare executării avizului și cererea de anulare.

Pentru motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 este nefondată, mai ales că, prin sentința nr. 191 din 12 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost respinsă o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de acest articol prin raportare la art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004. Și cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 544/2004 reclamă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții stabilite în art. 14, iar, în cauză, nu s-a dovedit că acestea sunt îndeplinite.

Și pe fond cererea a fost considerată ca nefondată pentru că avizul emis se referă la constituirea și extinderea locuinței în zona de protecție a Mănăstirii Moldovița și nicidecum pentru construirea unui hotel, așa cum se susține în recurs, iar extinderea cu un etaj a unei locuințe deja existente s-a făcut în baza unei autorizații de construire și a unui certificat de urbanism, iar acțiunea în anularea autorizației de construire a fost respinsă prin sentința nr. 327 din 19 mai 2005 a Tribunalului Suceava. A fost respinsă susținerea că prin emiterea avizului s-ar încălca art. 59 din Legea nr. 422/2001 deoarece se face confuzie între noțiunile de „zonă de interdicție” și „zonă de protecție” a monumentelor istorice.

Legea nu interzice construirea în zona de protecție, ci doar efectuarea unei analize a volumului construcțiilor în raport de monumentul protejat în vederea emiterii avizului Ministerului Culturii și Cultelor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru că instanța nu a cercetat fondul cauzei dedus judecății. Prin cererea introductivă s-a solicitat anularea avizului pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, iar prin concluziile scrise s-a arătat că nelegalitatea derivă din încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 și a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. i) din același act normativ, dar instanța de fond nu a analizat cauza sub acest aspect.

Prin dispozițiile art. 32, Legea nr. 422/2001 a înființat, ca principal organism de specialitate, Comisia Națională a Monumentelor Istorice, pentru a asigura o reală protecție a patrimoniului cultural național și este organismul de specialitate cu rol de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice. În art. 36 alin. (1) lit. i) s-a stabilit în competența acestei comisii dreptul de a aviza documentațiile tehnice privind intervențiile asupra imobilelor din zona de protecție a monumentelor istorice. Toate aceste dispoziții dovedesc că avizul Ministerului Culturii și Cultelor nu putea fi emis fără prealabilă avizare a documentației de către Comisia Națională a Monumentelor Istorice, care în speță nu a fost acordat.

S-a solicitat, pentru că instanța nu a intrat în cercetare fondului, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În cazul în care s-ar aprecia că instanța a soluționat cauza pe fond s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea avizului emis de Ministerul Culturii și Cultelor. Se susține, în motivele de recurs, că nimeni nu contestă că în România dreptul de proprietate este garantat și fiecare poate dispune de prerogativele sale, dar sunt și valori care trebuie protejate și care fac ca România să se integreze în mediul cultural universal.

La dosar nu a fost depus avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice fără de care nu se putea emite avizul de către Ministerul Culturii și Cultelor, iar în aviz deși se prevede condiția ca acoperișul să fie de culoare gri sau neagră pentru a se putea armoniza cu cele din vecinătate, pentru construcția edificată s-a folosit un acoperiș de culoare roșie, total inadecvat cu specificul zonei și cu sentimentul care trebuie să domine în prezența unui locaș de cult. Intimata C.G. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, având în vedere că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Ministerul Culturii și Cultelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pentru că instanța de fond a cercetat cauza, iar, pe fond, soluția instanței este legală și temeinică.

Examinând lucrările aflate la dosar, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente: Prin Avizul nr. 71/Z/2006 emis de Ministerul Culturii și Cultelor a fost avizat favorabil obiectivul extindere locuință existentă și construirea de locuințe în zona de protecție a Mănăstirii Moldovița având ca beneficiar pe C.G. Avizul a fost favorabil dar cu condiția ca învelitoare utilizată să fie de culoare gri sau neagră pentru a se armoniza cu cele din vecinătate. Reclamantele au solicitat anularea acestui aviz pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Instanța de fond, în legătură cu cererea de anulare, a motivat respingerea acțiunii pentru că nu au fost încălcate dispozițiile art. 59 din Legea nr. 422/2001, cu toate că a fost invocată și nerespectarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) și art. 36 alin. (1) lit. i) din același act normativ. Într-adevăr, Legea nr. 422/2001 a statuat reorganizarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice în art. 32 alin. (1), iar în art. 36 i-au fost stabilite atribuțiile, care, între altele, la lit. i) stabilește că avizează documentațiile tehnice privind interdicțiile asupra imobilelor din zonele de protecție a monumentelor istorice. În același timp, avizul favorabil dat de Ministerul Culturii și Cultelor nu este unul pur și simplu, ci este condiționat de realizarea acoperișului de culoare gri sau negru, condiția fiind esențială în acordarea avizului favorabil, dar instanța de fond nu a verificat acest aspect.

De aceea, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se analiza problema avizului prevăzut la art. 36 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 422/2001 dar și dacă a fost îndeplinită sau nu condiția cu care a fost acordat avizul favorabil al Ministerului Culturii și Cultelor, mai ales că, în întâmpinările depuse la dosar niciunul dintre intimați nu au făcut apărări pe aceste motive de recurs. Problema avizului prevăzut de art. 36 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 422/2001 emis de Comisia Națională a Monumentelor Istorice este foarte importantă pentru că, în funcție de calificarea sa, poate fi considerat valabil sau nu avizul favorabil dat de Ministerul Culturii și Cultelor.

Avizul este o manifestare de voință unilaterală care fie condiționează, fie fundamentează tot o manifestare unilaterală de voință a organului administrativ. Este important de stabilit de către instanța de fond la rejudecare dacă avizul dat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice este unul facultativ, consultativ sau conform, pentru că este de reținut faptul că cele facultative și consultative nu sunt acte administrative de sine stătătoare, ci operațiuni administrative, dar neîndeplinirea lor ar putea duce la nulitatea actului, iar cel conform este obligatoriu pentru organul care emite actul. Instanța de rejudecare va solicita probe din care să rezulte dacă a existat avizul acestei comisii, dacă el era conform, facultativ sau consultativ.

Tot la rejudecare se vor solicita probe din care să rezulte dacă a fost sau nu respectată condiția cuprinsă în avizul favorabil dat de Ministerul Culturii și Cultelor și, în cazul în care această condiție nu a fost respectată, se va stabili dacă aceasta afectează valabilitatea avizului emis. În baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița împotriva sentinței nr. 273 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite caza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.