ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Suceava, reclamanta Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița

au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, suspendarea

avizului 71/Z/2006 emis de Ministerul Culturii și Cultelor referitor la

construirea și extinderea unei locuințe în zona de protecție a mănăstirii

Moldovița, județul Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei și anularea avizului 71/Z/2006 emis de către Ministerul Culturii și

Cultelor.

Prin sentința nr. 273 din 11 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.3935/39/2006, a fost

respinsă ca nefondată cererea pentru suspendare executării avizului și cererea

de anulare.

Pentru motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 este nefondată, mai ales că, prin sentința nr.

191 din 12 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost respinsă o

cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 pentru neîndeplinirea

condiției prevăzute de acest articol prin raportare la art. 2 lit. s) din Legea

nr. 554/2004.

Și cererea de suspendare întemeiată pe

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 544/2004 reclamă îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții stabilite în art. 14, iar, în cauză, nu s-a dovedit că

acestea sunt îndeplinite.

Și pe fond cererea a fost considerată ca

nefondată pentru că avizul emis se referă la constituirea și extinderea

locuinței în zona de protecție a Mănăstirii Moldovița și nicidecum pentru

construirea unui hotel, așa cum se susține în recurs, iar extinderea cu un etaj

a unei locuințe deja existente s-a făcut în baza unei autorizații de construire

și a unui certificat de urbanism, iar acțiunea în anularea autorizației de

construire a fost respinsă prin sentința nr. 327 din 19 mai 2005 a Tribunalului

Suceava.

A fost respinsă susținerea că prin emiterea

avizului s-ar încălca art. 59 din Legea nr. 422/2001 deoarece se face confuzie

între noțiunile de „zonă de interdicție” și „zonă de protecție” a monumentelor istorice.

Legea nu interzice construirea în zona de protecție, ci doar efectuarea unei

analize a volumului construcțiilor în raport de monumentul protejat în vederea

emiterii avizului Ministerului Culturii și Cultelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița.

Au fost invocate dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru că

instanța nu a cercetat fondul cauzei dedus judecății.

Prin cererea introductivă s-a solicitat

anularea avizului pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea dispozițiilor

Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, iar prin

concluziile scrise s-a arătat că nelegalitatea derivă din încălcarea

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 și a dispozițiilor art.

36 alin. (1) lit. i) din același act normativ, dar instanța de fond nu a

analizat cauza sub acest aspect.

Prin dispozițiile art. 32, Legea nr.

422/2001 a înființat, ca principal organism de specialitate, Comisia Națională

a Monumentelor Istorice, pentru a asigura o reală protecție a patrimoniului

cultural național și este organismul de specialitate cu rol de avizare în

domeniul protejării monumentelor istorice.

În art. 36 alin. (1) lit. i) s-a stabilit

în competența acestei comisii dreptul de a aviza documentațiile tehnice privind

intervențiile asupra imobilelor din zona de protecție a monumentelor istorice.

Toate aceste dispoziții dovedesc că

avizul Ministerului Culturii și Cultelor nu putea fi emis fără prealabilă

avizare a documentației de către Comisia Națională a Monumentelor Istorice,

care în speță nu a fost acordat.

S-a solicitat, pentru că instanța nu a

intrat în cercetare fondului, admiterea recursului, casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cazul în care s-ar aprecia că instanța

a soluționat cauza pe fond s-a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea avizului emis de

Ministerul Culturii și Cultelor.

Se susține, în motivele de recurs, că

nimeni nu contestă că în România dreptul de proprietate este garantat și

fiecare poate dispune de prerogativele sale, dar sunt și valori care trebuie

protejate și care fac ca România să se integreze în mediul cultural universal.

La dosar nu a fost depus avizul Comisiei

Naționale a Monumentelor Istorice fără de care nu se putea emite avizul de

către Ministerul Culturii și Cultelor, iar în aviz deși se prevede condiția ca

acoperișul să fie de culoare gri sau neagră pentru a se putea armoniza cu cele

din vecinătate, pentru construcția edificată s-a folosit un acoperiș de culoare

roșie, total inadecvat cu specificul zonei și cu sentimentul care trebuie să

domine în prezența unui locaș de cult.

Intimata C.G. a formulat întâmpinare și a

solicitat respingerea recursului, având în vedere că hotărârea instanței de

fond este legală și temeinică.

Ministerul Culturii și Cultelor, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pentru că instanța de fond a

cercetat cauza, iar, pe fond, soluția instanței este legală și temeinică.

Examinând lucrările aflate la dosar,

motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta

Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Prin Avizul nr. 71/Z/2006 emis de

Ministerul Culturii și Cultelor a fost avizat favorabil obiectivul extindere

locuință existentă și construirea de locuințe în zona de protecție a Mănăstirii

Moldovița având ca beneficiar pe C.G.

Avizul a fost favorabil dar cu condiția

ca învelitoare utilizată să fie de culoare gri sau neagră pentru a se armoniza

cu cele din vecinătate.

Reclamantele au solicitat anularea

acestui aviz pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea Legii nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice.

Instanța de fond, în legătură cu cererea

de anulare, a motivat respingerea acțiunii pentru că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 59 din Legea nr. 422/2001, cu toate că a fost invocată și

nerespectarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) și art. 36 alin. (1) lit. i) din

același act normativ.

Într-adevăr, Legea nr. 422/2001 a statuat

reorganizarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice în art. 32 alin. (1),

iar în art. 36 i-au fost stabilite atribuțiile, care, între altele, la lit. i) stabilește

că avizează documentațiile tehnice privind interdicțiile asupra imobilelor din

zonele de protecție a monumentelor istorice.

În același timp, avizul favorabil dat de

Ministerul Culturii și Cultelor nu este unul pur și simplu, ci este condiționat

de realizarea acoperișului de culoare gri sau negru, condiția fiind esențială

în acordarea avizului favorabil, dar instanța de fond nu a verificat acest

aspect.

De aceea, vor fi admise recursurile

declarate, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru a se analiza problema avizului prevăzut la art. 36 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 422/2001 dar și dacă a fost îndeplinită sau nu condiția

cu care a fost acordat avizul favorabil al Ministerului Culturii și Cultelor,

mai ales că, în întâmpinările depuse la dosar niciunul dintre intimați nu au

făcut apărări pe aceste motive de recurs.

Problema avizului prevăzut de art. 36

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 422/2001 emis de Comisia Națională a

Monumentelor Istorice este foarte importantă pentru că, în funcție de

calificarea sa, poate fi considerat valabil sau nu avizul favorabil dat de

Ministerul Culturii și Cultelor.

Avizul este o manifestare de voință unilaterală

care fie condiționează, fie fundamentează tot o manifestare unilaterală de

voință a organului administrativ.

Este important de stabilit de către

instanța de fond la rejudecare dacă avizul dat de Comisia Națională a

Monumentelor Istorice este unul facultativ, consultativ sau conform, pentru că

este de reținut faptul că cele facultative și consultative nu sunt acte

administrative de sine stătătoare, ci operațiuni administrative, dar

neîndeplinirea lor ar putea duce la nulitatea actului, iar cel conform este

obligatoriu pentru organul care emite actul.

Instanța de rejudecare va solicita probe

din care să rezulte dacă a existat avizul acestei comisii, dacă el era conform,

facultativ sau consultativ.

Tot la rejudecare se vor solicita probe

din care să rezulte dacă a fost sau nu respectată condiția cuprinsă în avizul

favorabil dat de Ministerul Culturii și Cultelor și, în cazul în care această

condiție nu a fost respectată, se va stabili dacă aceasta afectează

valabilitatea avizului emis.

În baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentința și trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Moldovița împotriva sentinței

nr. 273 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite caza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

iunie 2007.