ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1457/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1457/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 iunie 2021
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată
Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin decizia nr. 103 din 28 aprilie 2021 a admis excepția netimbrării. A anulat plângerea formulată de contestatorul A. împotriva încheierii civile nr. 679 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, ca netimbrată.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 26 mai 2021, a stabilit termen de judecată, cu citare părți, în ședință publică la 23 iunie 2021, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs, dispunând și citarea recurentului cu mențiunea semnării cererii sau înaintării unui exemplar semnat al acesteia, sub sancțiunea anulării.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Totodată, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, stipulează în sensul o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reține, însă, că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 525 C. proc. civ.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 103 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.