Decizia nr. 1456/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 4 iunie 2020, A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 211/2004, acordarea unui avans din compensația financiară acordată victimelor criminalității/infracțiunilor/corupției instituționale și interinstituționale, evitarea victimizării secundare și respectarea demnității umane, susținând că are calitatea de persoană vătămată/păgubită/prejudiciată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Brașov, secția penală.

Hotărârea tribunalului Prin hotărârea nr. 2 din 2 iulie 2020, Tribunalul Brașov, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni a respins cererea formulată de petentul A. privind acordarea unui avans la compensația financiară.

Decizia pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 522/R din 26 octombrie 2020 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. A respins contestația formulată de A. împotriva hotărârii tribunalului.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație A., pe care a criticat-o ca fiind netemeinică, nelegală, contradictorie, superficială, dovedind lipsă de imparțialitate și independență.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 29 martie 2021, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare. Prin întâmpinarea formulată în afara termenului legal de intimata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de decizia nr. 19/2016 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii referitor la aplicarea art. 457 alin. (4) C. proc. civ. Prin rezoluția din 17 mai 2020, în baza art. 490 coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată, cu citare părți, în ședință publică la 23 iunie 2021. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: În drept, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În speță, decizia civilă nr. 522/R din 26 octombrie 2020, prin care s-a respins contestația formulată împotriva hotărârii nr. 2 din 2 iulie 2020 a Tribunalului Brașov, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni este definitivă. Decizia atacată, ca de altfel și hotărârea primei instanțe, au fost pronunțate în soluționarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor. Art. 31 din legea menționată reglementează procedura soluționării cererii de compensație financiară și a cererii privind acordarea unui avans din compensația financiară de către Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Or, în speță, recurentul a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestația soluționată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs. Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecății, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială/Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac. Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Față de prevederile legale menționate, decizia pronunțată de curtea de apel nu este supusă recursului, astfel încât exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință, recalificarea căii de atac exercitate de recurent în recurs în casație neputând conduce la o altă soluție.