ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2822/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., anularea adresei nr. x din 08.05.2015 și în subsidiar anularea corecției de 5% aplicate asupra valorii finanțate din fonduri publice a contractului nr. x din 25.08.2015.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2.352 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B. și a anulat adresa nr. x din 08.05.2015, iar pe cale de consecință a anulat și corecția financiară de 5% din valoarea contractului nr. x/25.08.2015 aplicată de pârâtă prin notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2.352 din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta C., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de B.

Recurenta a evocat circumstanțele de fapt ale cauzei și a susținut că, Chiar dacă ofertantul declarat câștigător a prezentat declarația pe propria răspundere privind neîncadrarea în situațiile prevăzute de art. 181 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv că și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care este stabilit, acest aspect nu înlătură obligația ofertantului declarat câștigător de a depune un certificat valabil care să corespundă unei alte cerințe de calificare, așa cum greșit reține instanța de fond.

În Fișa de date, la pct. III.2.1.a), s-a solicitat "Se va prezenta Certificatul de atestare fiscala eliberat de Administrația Finanțelor Publice, care să ateste plata obligațiilor față de bugetul de stat la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor/candidaturilor", data limită de depunere a ofertelor fiind 19.08.2014.

Cu toate acestea, certificatul de atestare fiscala nr. x, depus de către ofertantul declarat câștigător, prezintă obligațiile de plata existente în sold la data de 30.06.2014 și nu la data de 31.07.2014, astfel cum a fost solicitat (având în vedere ca data limita de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014).

Ofertantul putea să uzeze dreptul prevăzut la art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, ce îi permite să dea doar o declarație inițială prin care confirmă îndeplinirea condițiilor de calificare, iar ulterior să atașeze un certificat de atestare corespunzător cerințelor.

Doar declarația dată în baza art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 suplinește lipsa certificatului fiscal la data depunerii ofertei și nu orice altă declarație, așa cum eronat reține instanța de fond.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Intimatul a susținut, în esență, că instanța de fond a constatat în mod corect că declarația din formularul 2, prin care ofertantul SC A. SRL a declarat pe proprie răspundere că și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidate, are o finalitate comună cu declarația dată în baza art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006.

A mai arătat că susținerea recurentului că ofertantul ar fi putut să obțină certificatul pentru luna iulie nu are suport real, în condițiile în care datoriile exigibile în luna iulie se raportau la ANAF până la data de 25.08.2014, adică după termenul de depunere a ofertelor, care era 19.08.2014.

Din prevederile art. 182 rezultă cu certitudine că declarațiile pentru neîncadrarea în situațiile art. 180 și art. 181 sub sancțiunea prevederilor C. pen. sunt principalele documente pentru demonstrarea situației personale a ofertantului, iar orice document depus, recte CAF privind demonstrarea celor declarate trebuie acceptat și considerat edificator.

2.1. În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că, la termenul din data de 28.05.2019, recurentul a depus copie a borderoului de corespondență nr. x din 26.10.2015, semnat de primire, care menționează, la nr. 2, expediția cu nr. x adresată Curții de Apel București, expediată prin Poșta Specială.

La dosarul de recurs se află plicul în care a fost expediată cererea de recurs, cu mențiunea numărului expediției, x din 26.10.2015.

Față de acestea, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge excepția tardivității recursului.

2.2. În continuare, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Notificarea nr. x din 17.02.2015, emisă de C., privind situația cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014 prin care aceasta a respins la plată suma de 123.360,26 RON + 23.718,81 RON TVA, din care suma de 21.863,55 RON + 5.247,25 RON TVA reprezintă corecție financiară de 5% din valoarea finanțată din fonduri publice a contractului nr. x din 25.08.2014 în conformitate cu prevederile Anexei A din H.G. nr. 519/2014, Evaluarea ofertelor, pct. 1, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 .

Motivul emiterii deciziei administrative contestate, detaliat în răspunsul recurentei la contestația administrativă formulată de intimat, a fost faptul că, la atribuirea contractului nr. x/25.08.2014, acesta ar fi declarat câștigător un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare și selecție prevăzute în Fișa de date, mai specific pct. III.2.1.a) "depunerea unui certificat de atestare fiscală eliberat de Administrația Finanțelor Public, care să ateste plata obligațiilor față de bugetul de stat la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor/candidaturilor."

Autoritatea recurentă a reținut că data de transmitere spre publicare a invitației de participare a fost 07.08.2014, iar data limită de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014. Certificatul de atestare fiscală nr. x, depus de ofertantul declarat câștigător, prezintă obligațiile de plată existente în sold la data de 30.06.2014, iar nu la data de 31.07.2014, astfel cum a fost solicitat, având în vedere că data limită de depunere a ofertelor a fost 19.08.2014. În raport de prevederile art. 112 alin. (2), (3) și (4) din O.G. nr. 92/2003, ofertantul câștigător ar fi avut posibilitatea de a solicita certificatul de atestare fiscală care să reflecte situația datoriilor scadente către bugetul de stat la nivelul lunii iulie și să-l obțină până la termenul limită de depunere a ofertelor.

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat corecția financiară de 5% din valoarea contractului nr. x din 25.08.2015 aplicată de pârâtă prin notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x din 19.12.2014, concluzionând că ofertantul declarat câștigător, SC A. SRL, îndeplinea cerința de calificare prevăzută de pct. III.2.1.a) din Fișa de date a achizițiilor, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Potrivit art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 "(4) Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din ordonanța de urgență, ofertantul are dreptul de a prezenta inițial doar o declarație pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplinește cerințele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentația de atribuire. Declarația va fi însoțită de o anexă în care ofertantul trebuie să menționeze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerințe - inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantități sau altele asemenea."

De asemenea, potrivit art. 9 pct. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 "În situațiile de la art. 11 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea contractantă va lua în considerare, la verificarea îndeplinirii cerinței de calificare privind plata de către ofertant a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale, atât declarația pe propria răspundere prin care se confirmă îndeplinirea cerinței, cât și acele certificate de atestare fiscală prezentate de ofertant în urma solicitării primite din partea autorității contractante, chiar dacă acestea sunt emise de autoritățile competente ulterior datei de deschidere a ofertelor și, eventual, atestă lipsa datoriilor ulterior respectivei date."

În cauza de față, prin declarația depusă la dosarul ofertei, privind neîncadrarea în situația prevăzută la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 ofertantul SC A. SRL a declarat pe proprie răspundere că și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat.

De asemenea, la dosarul de fond este depus certificatul de atestare fiscală nr. x din 08.09.2014 prin care se atestă că SC A. SRL a plătit obligațiile față de bugetul de stat, la data de 31.08.2014 nefigurând cu obligații restante, în plus față de certificatul de atestare fiscală nr. x din 01.08.2014, depus la dosarul de achiziție, care atestă plata obligațiilor față de bugetul de stat la nivelul lunii iunie 2014.

Față de acestea, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că ofertantul declarat câștigător a făcut dovada îndeplinirii criteriului de calificare și selecție prevăzut la pct. III.2.1.a) din Fișa de date a achiziției, conformându-se conduitei prescrise de art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, întrucât declarațiile solicitate, atât de acest text normativ, cât și de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, au același obiect și se referă la același criteriu de calificare și selecție.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva Sentinței civile nr. 2352 din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED