ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249/2021

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Academia Română a solicitat eliberarea garanțiilor pentru următoarele trei categorii de lucrări: a) Lucrări recepționate și pentru care s-a restituit un procent de 70% din valoarea totală a garanțiilor acestor lucrări și a căror perioada de garanție a expirat; lucrările sunt menționate la punctele 1-7 din Anexa nr. 1 la memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, garanția de restituit fiind în valoare de 226.092,9 RON; b) Lucrări ce au făcut obiectul procesului-verbal de recepție din data de 05.12.2013 si pentru care trebuie restituit un procent de 70% din valoarea totala a garanțiilor aferente acestor lucrări, garanția de restituit fiind în valoare de 434.175,71 de RON; c) Lucrări ce au făcut obiectul procesului-verbal de recepție din data de 05.12.2013 si pentru care trebuie restituit un procent de 30%, lucrări pentru care a expirat perioada de garanție în decembrie 2015, garanția de restituit fiind in valoare de 186.075,3 RON.

Prin sentința civilă nr. 2140/26.05.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Academia Română; ca atare, a fost suplinit consimțământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1-7 din Anexa 1 la memoriul nr. 1535/22.12.2015; de asemenea, a fost suplinit consimțământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8-20 din Anexa 1 la memoriul nr. 1535/22.12.2015; a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 846.343,9 RON reprezentând garanție de bună execuție în temeiul contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002; și a fost obligată pârâta la plata sumei de 12.128,43 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel pârâta Academia Română, prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței civile apelate și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că, în calitate de investitor și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute de H.G. nr. 273/14.06.1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente pentru soluționarea cererilor de a efectua recepția la terminarea lucrărilor și nu poate schimba hotărârea luată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" București cu privire la amânarea recepției la terminarea lucrărilor până la prezentarea avizului de securitate la incendiu.

Prin decizia civilă nr. 156A/29.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Academia Română împotriva sentinței civile nr. 2140/26.05.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.; ca atare, a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin decizia nr. 1025/15.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; ca atare, a fost casată decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 14.08.2019, sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 2096 din 11 decembrie 2019 a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Academia Română împotriva sentinței civile nr. 2140/26.05.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 28.309,16 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs recurenta-pârâtă Academia Română, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de casare.

Prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare, admiterea apelului formulat de reclamantă, cu consecința respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei, cadrul procesual, hotărârile pronunțate în cauză și considerentele instanțelor.

În ceea ce privește criticile aduse deciziei recurate, reclamanta apreciază că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute de H.G. nr. 273 din 14.06.1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente pentru soluționarea cererilor de a efectua recepția la terminarea lucrărilor.

Recurenta afirmă că este în imposibilitate de a elibera garanțiile solicitate de către pârâtă întrucât recepția lucrărilor nu a fost acceptată, fiind amânată până la îndeplinirea cerințelor Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dealu Spirii București.

Se mai arată că de altfel și instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de H.G. nr. 273/1994.

Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, considerând că a depus toate diligențele în ceea ce privește organizarea recepției și a făcut toate demersurile la Inspectoratul pentru situații de Urgență Dealu Spirii pentru finalizarea recepției și de asemenea nu a refuzat eliberarea garanțiilor reținute.

Prin întâmpinarea depusă la 7 octombrie 2020, intimata-reclamantă Bog"Art S.R.L. a solicitat pe cale de excepție: în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, în subsidiar anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data 19 noiembrie 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimata-reclamantă Bog"Art S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că argumentarea recursului nu corespunde exigențelor prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei atacate, întrucât recurenta nu indică și care sunt normele de drept material în funcție de care instanța de apel a ignorat și aplicat greșit și nelegal prevederile contractuale.

Totodată, se constată că argumentele invocate de recurenta-pârâtă vizează de fapt o chestiune de apreciere a probelor de către instanța de apel, care nu face obiectul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta punând în discuție aprecierea probelor de la dosar, iar nu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de apel.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului pârâtei și admiterea acțiunii reclamantei.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Academia Română împotriva deciziei civile nr. 2096 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâta ACADEMIA ROMÂNĂ împotriva deciziei civile nr. 2096 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2021.