ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 30.07.2018, reclamanții A., în nume propriu și în calitate de curator al minorului B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., prin Sucursala Timișoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale: 250.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru A., în nume propriu; 400.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R din ziua plății, pentru B., prin reprezentant legal, tutore A. și 150.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru C., sume la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data producerii accidentului auto din 17.09.2017 până la data introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare până la plata efectivă a sumelor.

În drept, au invocat dispozițiile art. 2.223-2.225, art. 1.357-1.358 C. civ., Norma A.S.F. 20/2017, Legea nr. 132/2017.

Prin sentința civilă nr. 341/PI/LP/2.04.2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a următoarelor sume, cu titlu de diferențe daune morale: reclamantei A. suma de 82.700 euro, reclamantului B. suma de 89.000

1 euro și reclamantului C. suma de 8.500 euro; a respins în rest acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5.063 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. D. S.A., prin Sucursala Timișoara a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 686/A/25.09.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea la judecarea apelului formulat în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., a admis apelul declarat în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și C. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că diminuat suma acordată cu titlu de diferențe de daune morale intimatei-reclamante A. la 32.700 euro; au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că decizia atacată este nemotivată și a fost dată cu încălcarea normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că hotărârea instanței de apel este lipsită de substanță, iar considerentele sunt sumar expuse; astfel, nu se regăsesc motivele pe care se întemeiază si nici nu sunt identificate criteriile de apreciere a cuantumului daunelor morale.

Mai mult, a arătat că lipsește argumentarea instanței de apel cu privire la diminuarea drastică a daunelor morale, nefiind prezentat niciun argument sau criteriu concret și fără să se fi administrat vreo probă din care să reiasă că suma acordată de instanța de fond constituie o îmbogățire fără justă cauză sau este exagerată.

În acest context, a prezentat parțial considerentele deciziei recurate, cu privire la acest aspect și a subliniat că, deși a fost de acord cu argumentele și criteriile avute în vedere de prima instanță la acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, curtea de apel a diminuat valoarea acestora la jumătate, fără să arate în baza căror criterii a stabilit că suma inițială este excesiv de mare, iar suma de 50.000 euro este justificată.

De asemenea, a arătat că din motivarea instanței de apel nu rezultă dacă valoarea de 50.000 euro a fost stabilită prin raportare la sumele acordate de instanțele naționale în situații similare și în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și nici elementele obiective pe baza cărora a realizat cuantificarea daunelor morale.

Or, raportat și la art. 16 din Constituție, o instanță poate să acorde daune morale într-un cuantum diferit de cel stabilit de alte instanțe, dacă apreciază că împrejurările speței respective o impun, pentru că, altfel, s-ar îngrădi libertatea de decizie a judecătorului cauzei.

2

A subliniat recurenta că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a realizat o analiză a jurisprudenței relevante în materie, prin verificarea unor cazuri concrete, pentru a identifica situații similare în care, aplicându-se criteriile create pe cale jurisprudențială, s-au determinat anumite valori ale prejudiciului, acestea constituind o marjă de apreciere pentru instanța aflată în situația de a statua în "echitate" cu privire la cuantificarea despăgubirilor morale.

Potrivit recurentei, aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, pe când criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective și pot forma obiectul controlului instanței de recurs.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că art. 26 lit. b) pct. (iii) din Norma specială A.S.F. nr. 20/2017 nu mai impune, în cazul decesului unor persoane, criteriul acordării despăgubirilor nepatrimoniale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, astfel că instanța de apel era obligată să arate în baza căror criterii și-a format propria convingere.

La 31.01.2020 intimata S.C. D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 13.02.2020, intimații persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului.

La 16.03.2020, recurenta a răspuns la întâmpinarea formulată de S.C. D. S.A.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De altfel, simpla relatare a situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți nu este suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situația de fapt și nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se

3 poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, care să poată fi circumscrise celor două motive de recurs invocate, recurenta urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat dispoziția de diminuare a cuantumului despăgubirilor, susținând că motivarea este insuficientă, deoarece lipsește argumentarea instanței de apel cu privire la diminuarea drastică a daunelor morale, că nu a fost prezentat niciun argument sau criteriu concret și fără să se fi administrat vreo probă din care să reiasă că suma acordată de prima instanță constituie o îmbogățire fără justă cauză sau este exagerată, și că instanța nu a făcut o analiză a jurisprudenței relevante în materie.

Toate aceste afirmații ale recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reprezintă aspecte de nemulțumire cu privire la diminuarea cuantumului daunelor morale, prin prisma cărora se urmărește obținerea unei noi evaluări a pricinii sub aspect probatoriu.

Astfel, recurenta a invocat în mod formal acest motiv de recurs, având în vedere că nu critică decizia recurată din perspectiva ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci critică motivarea deciziei recurate sub aspectul temeiniciei, arătându-și nemulțumirea cu privire la diminuarea despăgubirilor solicitate.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, motiv pentru care nu se poate reține o eventuală nemotivare a deciziei în cazul în care partea solicitantă nu este mulțumită sub aspectul cuantumului acordat.

Din conținutul cererii de recurs se mai observă că, deși invocă încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile speței, fiind arătat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta indică art. 26 lit. b) pct. (iii) din Norma specială A.S.F. nr. 20/2017 și relevă obligația instanței de apel de a arăta criteriile pentru care și-a creat propria convingere constând în diminuarea despăgubirilor, acest motiv fiind invocat formal.

Nici aceasta nu este o critică veritabilă, în măsura în care recurenta nu arată cum se reflectă aplicarea sau interpretarea greșită a legii în raport de considerentele instanței de apel.

4

În realitate, prin promovarea prezentului recurs, recurenta urmărește să supună examinării o nouă evaluare a situației de fapt, care să conducă la majorarea cuantumului daunelor morale acordate, aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi puse în discuție în această etapă procesuală.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurentei vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate sub aspectul cuantumului daunelor morale, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Prin urmare, aceste susțineri nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 686/A/25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.