ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2015

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3.061 din 26 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3.546 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Argumentând soluția pronunțată, instanța de control judiciar a reținut, în esență că sub aspectul criticilor formulate în legătură cu procedura prealabilă desfășurată în cadrul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, acestea sunt neîntemeiate, deoarece cererile persoanelor urmărite (B. și C.) cuprind manifestarea de voință valabilă a acestora de a se face verificări cu privire la calitatea de lucrător al securității a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului lor, nefiind necesară nominalizarea acestora.

În ceea ce privește capacitatea de folosință a petentului C. aceasta este o problemă nerelevantă în cauză, deoarece materialul probator reținut de instanța de fond se referă în mod exclusiv la dosarul de urmărire al celuilalt petent, respectiv B.

De asemenea, mai reține instanța, concluziile instanței de fond nu au fost fundamentate pe unele documente cu caracter secret depuse pe parcursul procesului de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, astfel că recurentul nu a fost vătămat în privința drepturilor sale procesuale, din acest motiv.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în ceea ce privește caracterul măsurilor dispuse de pârâtul-recurent, este evidentă încălcarea dreptului la viață privată și a libertății de gândire în privința numitului B., chiar dacă informațiile obținute nu au condus la o condamnare penală a acestuia. Astfel, pârâtul a propus următoarele măsuri:

- "Trecerea la contactarea sistematică a lui D. de către E. și A., urmărindu-se atât exploatarea informativă, cât și apropierea sa față de organele noastre, în vederea creării condițiilor pentru recrutare";

- "întreprinderea unor măsuri complexe de verificare, folosindu-se rețeaua informativă existentă și mijloacele speciale, precum și inițierea unor combinații împreună cu unitatea de profil din F. București";

Așadar, concluzionează instanța, măsurile propuse de către pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu, asupra persoanei în cauză fiind luate măsuri de contactare de către pârât, verificări prin rețeaua informativă, verificarea prin mijloace speciale: interceptarea convorbirilor și discuțiilor interioare prin intermediul telefonului (I.C.D.T.).

S-a constatat, de asemenea, că recurentul a mai invocat cadrul legal în vigoare anterior anului 1989, arătând că art. 19 alin. (3) pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile, dar și alte acte normative prevedeau limitări ale drepturilor omului pentru considerente ce țineau de securitatea națională, ordinea publică, sănătatea și morala publică. În speță, însă, activitatea în sistemul de informații a avut drept scop, în special apărarea regimului comunist de posibile influențe negative din Occident, iar acest lucru este sancționat de O.U.G. nr. 24/2008, chiar dacă anterior anului 1989 aceste activități aveau o bază legală.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu a înțeles să formuleze întâmpinare în cauză.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Înalta Curte la data de 10 iulie 2011 a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3.061 din 26 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a deciziei atacate și, rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii ca nefondată.

În esență, după o descriere a situației de fapt și drept, revizuentul reluând argumentele expuse în cererea de recurs a susținut că în practica constată a Înaltei Curți privind acțiunile în constatare promovate de CNSAS, un capitol distinct al deciziei l-a constituit analiza in extenso în fapt și în drept a Notei de Constatare sub aspectul celor două amendamente ale O.U.G. nr. 24/2008 și anume de a fi ofițer de securitate și de a fi îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, cu respectarea strictă a parcursului procedural impus de O.U.G. nr. 244/2008 și Hot. nr. 2/2008.

De asemenea, revizuentul a mai susținut că sub aspectul interpretat denaturat de pretinse îngrădiri de drepturi și libertăți fundamentale rezultate din valorificarea datelor și informațiilor din mijloace tehnice, instanța nu a reținut nici un aspect esențial, astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", corelate cu cele ale art. 326 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată", aplicabile și în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere când instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Acest motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este "în drept" să statueze numai în limitele în care a fost sesizată, fiind obligată, potrivit art. 129 alin. (6) din C. proc. civ., să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să hotărască asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.

Nerespectarea acestor exigențe poate conduce la exercitarea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., însă cererea de revizuire nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceluiași litigiu, care se desfășoară în cadrul procesual conturat de etapele anterioare.

În această situație, revizuirea formulată cu scopul de a obține o nouă analiză și rejudecare a cauzei nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului securității raporturilor juridice care implică respectarea principiului res iudicata.

De altfel, în astfel de situații și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că "o cale extraordinară de atac introdusă de una din părțile în proces, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea în absența unui "defect fundamental".

Mai mult decât atât, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., prin "lucru cerut"trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

În speță, nu există niciun dubiu în privința soluționării cererii de învestire a instanței.

Așadar, verificând susținerile revizuentului, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în sensul existenței unui "plus petita" și condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul existenței unor "înscrisuri noi doveditoare" de natură a infirma situația de fapt și temeinicia soluției instanței de recurs, care a apreciat ca fiind nefondat recursul.

Curtea apreciază că soluția supusă revizuirii nu a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității prevăzute de art. 129 alin. final C. proc. civ., în sensul pronunțării pe cereri care nu au făcut obiectul litigiului.

Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3.061 din 26 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2015.

Procesat de ED