ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3207/2009

HOTĂRÂRE
30.01.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3207/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 325 pronunțată în ședința

publică din 30 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.M.D. împotriva Deciziei penale

nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Împotriva aceleiași decizii

a declarat un nou recurs inculpatul.

La data de 12 octombrie 2009

Înalta Curte din oficiu a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a

recursului.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit prevederilor art. 385

15

alin. (1), pct. 1 C. proc. pen., instanța, judecând recursul, pronunță

respingerea acestuia, menținând hotărârea atacată în două situații : a) când

recursul este tardiv sau inadmisibil și b) dacă recursul este nefondat.

Între aceste două situații

există o deosebire fundamentală, marcată și prin tratarea lor distinctă în

textul de lege menționat.

Soluția de respingere a

recursului pe motiv de inadmisibilitate nu implică o verificare a hotărârii

atacată pentru că instanța de recurs nu poate proceda la o verificare în fapt

și în drept a acesteia decât în cadrul unui recurs exercitat în mod legal.

Recursul este inadmisibil

ori de câte ori el nu este obiectiv încuviințat de lege.

Autoritatea de lucru judecat

face inadmisibil un recurs declarat împotriva unei hotărâri pe care aceeași

parte o atacase anterior printr-un alt recurs care fusese soluționat în fond.

Existența autorității de

lucru judecat, care împiedică – din punct de vedere legal – ca aceeași hotărâre

să facă obiectul unei noi verificări, lipsește cel de-al doilea recurs de

utilitatea funcțională, astfel că sancțiunea inadmisibilității nu poate fi

evitată.

În cauză, recurentul a

declarat recurs împotriva aceleiași Decizii penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008

a Curții de Apel Galați, secția penală, recurs soluționat, așa cum s-a

menționat prin Decizia penală nr. 325 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În cauză există identitate

de obiect, cauză și persoană, instanța de recurs a analizat însuși fondul

cauzei așa încât recursul va fi respins ca inadmisibil.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul T.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1104/2011
care împotriva sentinței penale nr. 234/PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara a fost soluționat deja, fiind respins prin decizia penală nr. 228 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - deci oricum ar fi ca
ÎCCJ 2016-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1973/2016
nța de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În dosarul Înaltei Curții nr. x/44/2016, la data de 19 octombrie 2016, reclamanții au precizat că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pc
ÎCCJ 2010-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3463/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția I penală, având pe rol rejudecarea după casare a plângerii formulată de petiționarul - persoan
ÎCCJ 2013-01-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2013
de reprezentantul parchetului și documentele existente la dosar, Înalta Curte constată că excepția invocată este întemeiată și urmează să respingă recursul ca inadmisibilă pentru următoarele motive: Posibilitatea provocării unui control jud
ÎCCJ 2011-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3803/2011
chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii. (4) Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceast
Sursă