ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1973/2016

Decizia nr. 1973/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2012, sub nr. x/91/2012 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Focșani și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata despăgubirilor pentru prejudiciul pe care l-au cauzat prin fapta și neglijența lor asupra imobilului-construcție fosta " Casa căsătoriilor", proprietatea reclamanților, imobil situat în Focșani. Prin Sentința civilă nr. 397 din 24 mai 2012, Tribunalul Vrancea a declinat în favoarea Judecătoriei Focșani competența de soluționare a cauzei, reținând, totodată, că Legea nr. 10/2001 este actul normativ incident cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 5971 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/231/2012, au fost respinse, ca fiind prescrise, pretențiile formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Focșani și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin fapta și neglijența pârâților cu privire la imobilul fosta "Casa căsătoriilor", situat în Focșani. Prin Decizia civilă nr. 63 din 21 martie 2013 Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de reclamanți și, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a anulat în parte sentința în sensul că a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru despăgubirile aferente perioadei 2001 - 2009 și a reținut, pentru rest, cauza spre rejudecare.

Prin aceeași decizie s-a menținut sentința sub aspectul prescrierii dreptului la acțiune pentru despăgubirile anterioare anului 2001. Prin Decizia civilă nr. 219 din 3 octombrie 2013, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Prin Decizia civilă nr. 90 din 20 februarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată și a reținut cauza spre rejudecare.

Pentru rejudecare, s-a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice având ca obiectiv stabilirea contravalorii distrugerilor și degradărilor aduse imobilului pentru intervalul de timp iunie 2007 - 10 aprilie 2009 potrivit reperelor reținute în Decizia nr. 90/R/2014 a Curții de Apel Galați și anume: din 11 iunie 2007, starea tehnică a imobilului reținută de expert C. în raportul de expertiză 23 noiembrie 2007 și starea tehnică ce rezultă din înregistrarea video din 10 aprilie 2009. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 153 din 18 mai 2015, instanța de recurs în rejudecarea cauzei, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Focșani și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București și a obligat pe pârâta Primăria municipiului Focșani la plata sumei de 33.516 lei cu titlu de contravaloare distrugeri și degradări ale imobilului pentru intervalul iunie 2007 - 10 aprilie 2009, precum și la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs. Prin motivele de recurs, reclamanții au invocat nelegalitatea deciziei recurate în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Au susținut că nu a fost respectat art. 46 din Legea nr. 10/2001, text imperativ ce impune ca deținătorul imobilului să răspundă pentru degradările și distrugerile cauzate acestuia, de la data intrării în vigoare a legii și până la momentul predării. O altă critică a vizat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind suma de 7000 euro reprezentând c/v obiectelor și dotărilor existente în casă la momentul exproprierii și asupra apărărilor privind dispunerea unei noi expertize în cauză, fără a motiva această respingere.

Reclamanții au criticat și faptul că instanța nu a motivat de ce a redus cheltuielile de judecată, acordând numai suma de 3500 lei, în loc de 4640 lei. Au criticat faptul că au fost lipsiți de calea de atac a apelului pe fondul cauzei, aspect asupra căruia Curtea de Apel Galați nu s-a pronunțat. Au arătat că judecătoria, ca primă instanță, a respins pe excepția prescripției și nu a intrat pe fondul cauzei, soluție atacată cu apel, iar tribunalul a judecat cauza în fond după apel, sens în care susțin că, pe fondul cauzei, au fost privați de un grad de jurisdicție. În final, au precizat că este nelegală și netemeinică și soluția dată pe aspectul prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pagube și distrugeri existente înainte de anul 2001. Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 155R din 14 iulie 2016 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În dosarul Înaltei Curții nr. x/44/2016, la data de 19 octombrie 2016, reclamanții au precizat că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. - 1865 și nu pe dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Astfel învestită prin declinare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2016 a supus dezbaterii excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București. Recursul este inadmisibil având în vedere următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, în speță, reclamanții B. și A. au exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 219 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea, recurs care a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 90 din 20 februarie 2014 cu reținerea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu art. 312 alin. (4) C. proc.

civ. potrivit căruia în caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. Decizia prin care s-a admis recursul și a fost casată decizia pronunțată de instanța de apel cu reținerea procesului spre rejudecare este o hotărâre cu caracter intermediar, ce nu a rezolvat, prin ea însăși, obiectul litigiului. Caracterul intermediar al deciziei de casare, cu reținerea cauzei spre rejudecare, determină ca aceasta să nu aibă un caracter autonom, făcând parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că epuizarea examinării căii extraordinare de atac a recursului a avut loc prin pronunțarea asupra fondului litigiului prin Decizia nr. 153 R din 18 mai 2015 a Curții de Apel Galați, ce face obiectul prezentului recurs.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs Curtea de Apel Galați, în condițiile art. 312 alin. (4) C. proc. civ., s-a dezînvestit prin pronunțarea deciziei recurate nr. x/2015, ce a rezolvat pe fond litigiul, și nu prin pronunțarea deciziei intermediare de casare nr. x/2014. Or, în această situație, a rejudecării cauzei în fond ca efect al casării, partea nu are deschisă calea unui nou recurs împotriva deciziei prin care instanța de recurs a soluționat pe fond calea extraordinară de atac. Așa fiind, exercitarea de către reclamanți, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale anterior menționate, este inadmisibilă.

Având în vedere această împrejurare și față de dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs". Deci, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și îl va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei nr. 153/R din 18 mai 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL