ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5869/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10. VIII.2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 7 și III din Ordin (denumit în continuare "Ordinul") până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului. La data de 07.01.2019, reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat următoarele: În principal, suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare (în continuare "Ordinul 3236/2018") emis în data de 27 decembrie 2018 și publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1115 din 28 decembrie 2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului. În subsidiar, în măsura în care se va admite capătul principal de cerere, suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10. VIII.2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 7 și III din Ordin, pana la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 254 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată, a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236 din 27.12.2018, în ceea ce o privește pe reclamantă, până la pronunțarea instanței de fond și a respins ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960 din 06.08.2018, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 7 și art. III.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 254 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică doar instituțiilor expres nominalizate, între care nu se regăsește și recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar obiectul cererii deduse judecății nu privește venituri publice de natura celor enumerate de art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ. Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 19 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare a citației către funcționarul din cadrul instituției însărcinat cu primirea corespondenței, aflată la dosar. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.