ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1750/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1928/243/2006 s-a respins, cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta SC S.P. SA - prin lichidator C.M., împotriva pârâtei SC M.S. SA Hunedoara, pentru constatarea dreptului de proprietate, privind bunurile primite ca aport social de la aceasta. În motivarea sentinței, instanța a reținut că societatea reclamantă, a fost înființată în anul 2002 de către SC S. SA Hunedoara – societate cu capital integral de stat, ca o filială a acesteia, sub forma unei societăți comerciale, pe acțiuni, participând la constituirea capitalului social al filialei cu anumite bunuri imobile, între care și Lotul 2/ 2 din C.F.

Hunedoara, asupra căruia se solicită de către reclamantă, constatarea dreptului de proprietate. Din procesul verbal de predare – primire întocmit cu ocazia constituirii societății reclamante, ca o filială a SC S. SA Hunedoara, rezultă că reclamantei i s-a transmis doar un drept de posesie și folosință asupra bunurilor și nu un drept de proprietate. Astfel, instanța de fond a considerat, că între părți nu a operat un transfer de proprietate, în cauză operând un aport la fondul de comerț, pentru 99,9% din acțiunile societății înființate, în favoarea antecesorului pârâtei. În contra sentinței a declarat apel reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a susținut că, instanța a reținut greșit starea de fapt, în ceea ce privește reținerea că predarea bunurilor care au făcut obiectul aportului în natură s-a realizat prin protocolul de predare – primire încheiat la 19 martie 2002, iar vânzarea pachetului de acțiuni nu echivalează cu vânzarea bunurilor cuprinse în activele aduse ca aport. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială prin decizia nr. 19/A/2008 pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2008, în Dosarul nr. 1928/243/2006 a respins ca nefondat, apelul declarat. Din considerentele deciziei, rezultă că analizându-se devolutiv probatoriul administrat, s-a apreciat că starea de fapt în raport de care instanța de fond s-a pronunțat, a fost corect stabilită și fundamentează sentința pronunțată.

Astfel, s-a reținut că reclamanta apelantă, s-a înființat ca societate comercială în anul 2002 de către SC S. SA Hunedoara – societate cu capital integral de stat – ca o filială a acesteia, care a participat la constituirea capitalului social cu anumite bunuri imobile. Din procesul verbal de predare – primire, întocmit cu ocazia constituirii societății reclamante, ca o filială a SC S. SA Hunedoara, rezultă că bunurile ce formează obiectul litigiului i-au fost transmise spre folosință, reclamanta obligându-se în mod expres să le administreze ca un bun proprietar, să le conserve și întrebuințeze. Prin urmare, câtă vreme între părți nu au operat un transfer de proprietate prin vânzare, nefiind stipulat un preț, nu se poate reține că reclamanta este îndreptățită la mai mult decât pârâta i-a transmis.

Operația de aport a unui fond de comerț și vânzarea fondului de comerț sunt acte diferite, deoarece renumerarea aportului se face prin acțiuni, iar în cel de-al doilea caz renumerarea este o sumă de bani. Or, în speță rezultă că antecesoarea pârâtei a fost renumerată sub formă de acțiuni, dobândind 99,99% din acțiunile societății nou înființate. Împotriva acestei decizii, a introdus recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica recurentei vizează neaplicarea art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căreia „bunurile constituite ca aport devin proprietatea societății din momentul înmatriculării acesteia”, care reprezintă temeiul legal al acțiunii în constatarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor aduse de antecesoarea pârâtei ca aport social.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei supuse recursului de față se poate cere pe lipsa temeiului legal ori pe ipoteza că acesta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță s-apus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, în raport de care instanțele trebuiau să admită acțiunea în constatare așa cum a fost formulată de recurentă. Analizând decizia instanței de apel, se impune a se reține, că în interpretarea și aplicarea acestui text legal, instanța a statuat că, bunurile cu care s-a venit ca aport social la înființarea societății reclamante, nu au fost transmise cu titlu de proprietate, instituindu-se un drept de administrare.

Faptul că părțile au convenit acest lucru, derogând de la dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care au un caracter dispozitiv, rezultă așa cum instanțele au reținut, din Protocolul de predare – primire încheiat la data de 19 martie 2002. Cum reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate fapt constatat și în calea devolutivă a apelului, în mod justificat s-a menținut sentința prin respingerea apelului. Așa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.P. SA Hunedoara prin lichidator S.P.A.I.E.I.P.U.R.L. Deva, împotriva deciziei nr. 19/ A din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.