ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1750/CA/2007 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1928/243/2006 s-a respins, cererea de

chemare în judecată introdusă de reclamanta SC S.P. SA - prin lichidator C.M.,

împotriva pârâtei SC M.S. SA Hunedoara, pentru constatarea dreptului de

proprietate, privind bunurile primite ca aport social de la aceasta.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că societatea reclamantă, a fost înființată în anul 2002 de

către SC S. SA Hunedoara – societate cu capital integral de stat, ca o filială

a acesteia, sub forma unei societăți comerciale, pe acțiuni, participând la

constituirea capitalului social al filialei cu anumite bunuri imobile, între

care și Lotul 2/ 2 din C.F. Hunedoara, asupra căruia se solicită de către

reclamantă, constatarea dreptului de proprietate.

Din procesul verbal de

predare – primire întocmit cu ocazia constituirii societății reclamante, ca o

filială a SC S. SA Hunedoara, rezultă că reclamantei i s-a transmis doar un

drept de posesie și folosință asupra bunurilor și nu un drept de proprietate.

Astfel, instanța de fond a

considerat, că între părți nu a operat un transfer de proprietate, în cauză

operând un aport la fondul de comerț, pentru 99,9% din acțiunile societății

înființate, în favoarea antecesorului pârâtei.

În contra sentinței a

declarat apel reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de

apel, reclamanta a susținut că, instanța a reținut greșit starea de fapt, în

ceea ce privește reținerea că predarea bunurilor care au făcut obiectul

aportului în natură s-a realizat prin protocolul de predare – primire încheiat

la 19 martie 2002, iar vânzarea pachetului de acțiuni nu echivalează cu

vânzarea bunurilor cuprinse în activele aduse ca aport.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

prin decizia nr. 19/A/2008 pronunțată în ședința publică de la 22 februarie

2008, în Dosarul nr. 1928/243/2006 a respins ca nefondat, apelul declarat.

Din considerentele deciziei,

rezultă că analizându-se devolutiv probatoriul administrat, s-a apreciat că

starea de fapt în raport de care instanța de fond s-a pronunțat, a fost corect

stabilită și fundamentează sentința pronunțată.

Astfel, s-a reținut că

reclamanta apelantă, s-a înființat ca societate comercială în anul 2002 de

către SC S. SA Hunedoara – societate cu capital integral de stat – ca o filială

a acesteia, care a participat la constituirea capitalului social cu anumite

bunuri imobile.

Din procesul verbal de

predare – primire, întocmit cu ocazia constituirii societății reclamante, ca o

filială a SC S. SA Hunedoara, rezultă că bunurile ce formează obiectul

litigiului i-au fost transmise spre folosință, reclamanta obligându-se în mod

expres să le administreze ca un bun proprietar, să le conserve și

întrebuințeze.

Prin urmare, câtă vreme

între părți nu au operat un transfer de proprietate prin vânzare, nefiind

stipulat un preț, nu se poate reține că reclamanta este îndreptățită la mai

mult decât pârâta i-a transmis.

Operația de aport a unui

fond de comerț și vânzarea fondului de comerț sunt acte diferite, deoarece

renumerarea aportului se face prin acțiuni, iar în cel de-al doilea caz

renumerarea este o sumă de bani.

Or, în speță rezultă că

antecesoarea pârâtei a fost renumerată sub formă de acțiuni, dobândind 99,99%

din acțiunile societății nou înființate.

Împotriva acestei decizii, a

introdus recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Critica recurentei vizează

neaplicarea art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit căreia „bunurile

constituite ca aport devin proprietatea societății din momentul înmatriculării

acesteia”, care reprezintă temeiul legal al acțiunii în constatarea dreptului

său de proprietate asupra bunurilor aduse de antecesoarea pârâtei ca aport social.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., modificarea deciziei supuse recursului de față se poate cere pe

lipsa temeiului legal ori pe ipoteza că acesta a fost pronunțată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În speță s-apus în discuție

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

republicată, în raport de care instanțele trebuiau să admită acțiunea în

constatare așa cum a fost formulată de recurentă.

Analizând decizia instanței

de apel, se impune a se reține, că în interpretarea și aplicarea acestui text

legal, instanța a statuat că, bunurile cu care s-a venit ca aport social la

înființarea societății reclamante, nu au fost transmise cu titlu de

proprietate, instituindu-se un drept de administrare.

Faptul că părțile au

convenit acest lucru, derogând de la dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, care au un caracter dispozitiv, rezultă așa cum instanțele au reținut,

din Protocolul de predare – primire încheiat la data de 19 martie 2002.

Cum reclamanta nu și-a

dovedit dreptul de proprietate fapt constatat și în calea devolutivă a

apelului, în mod justificat s-a menținut sentința prin respingerea apelului.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.P. SA Hunedoara prin lichidator

S.P.A.I.E.I.P.U.R.L. Deva, împotriva deciziei nr. 19/ A din 22 februarie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2009.