ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la emiterea actului administrativ-decizie privind acordarea indemnizației de asigurare (despăgubiri materiale si morale) și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de inadmisibilitate, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, și a fost obligat pârâtul să procedeze la soluționarea cererii reclamantului de acordare a despăgubirilor înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 28.07.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în parte, a sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect și, în subsidiar, ca nefondată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în esență, a susținut de recurentul-pârât că hotărârea recurată este nelegală, întrucât cererea de plată a fost soluționată prin Decizia FGA nr. 10792/07.11.2017.

A mai susținut recurentul-pârât că cererea de plată formulată de reclamant și înregistrată la FGA nu are caracterul unei cereri în sensul Legii nr. 554/2004, invocând dispozițiile din Legea nr. 213/2015, susținând, în esență, că cererile de plată trebuie soluționate înn ordinea înregistrării acestora la FGA, prezentând etapele de soluționare a acestor cereri.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat respingerea recursului ca rămas fără obiect, față de emiterea de către FGA a Deciziei nr. 10792/07.11.2017, contestată de intimat în cadrul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la emiterea actului administrativ-decizie privind acordarea indemnizației de asigurare (despăgubiri materiale si morale).

Prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligat pârâtul FGA să soluționeze cererea de plată formulată de reclamant, recepționată la data de 28.07.2016.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 28.11.2017, iar, la data de 07.11.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 10792/2017, privind cererea de plată nr. x/09.03.2017 (26.07.2016 - data poștei), care a fost analizată în cadrul ședinței Comisiei Speciale din data de 17.10.2017, decizie prin care s-a respins în integralitate cererea de plată formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de plată din data de 28.07.2016, înregistrată sub nr. x/09.03.2017, a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 10792/07.11.2017, prin care, urmare a analizării în ședința Comisiei speciale din data de 17.10.2017 (anterior pronunțării sentinței recurate) a fost respinsă în integralitate, cererea de plată antereferită, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin soluționarea cererii de plată a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamant privind soluționarea acesteia este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare și să fie menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, având în vedere că nu s-a exercitat calea de atac împotriva acestora.

Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, care a formulat critici în recurs privind modul de soluționare a fondului litigiului de către prima instanță, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistență juridică calificată, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentului lal plata cheltuielilor de jduecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviința, conform dovezii depusă de acesta în dosarul de recurs, respectiv chitanța privind onorariul de avocat în cuantum de 1000 RON .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței; va obliga recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.