ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 24 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, anularea Deciziei nr. 85136/19.10.2016 emisă de către pârâtă, cu consecința exonerării reclamantei de plata sumei stabilite de organul de control cu titlu de creanță bugetară în sarcina sa.

Prin sentința nr. 104 din 3 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de către Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură - Autoritatea de Management POS Mediu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Mureș, invocând motive de nelegalitate subsumate dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 122 lit. "i" din O.U.G. nr. 34/2006 de către prima instanță în ceea ce privește aplicarea legalității Deciziei nr. 85.136/19 octombrie 2016.

Se arată că prin sentința de fond în mod nelegal prima instanță a contestat că recurenta-reclamantă a aplicat greșit dispozițiile art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006 diminuând procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în urma căreia s-a încheiat Actul adițional nr. x la contractul de lucrări nr. x/12 octombrie 2012 între recurentă în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.A. prin care a fost suplimentată valoarea contractului cu suma de 4.766.793 RON.

În urma verificării conformității procedurii de atribuire care a stat la baza încheierii Actului adițional nr. x, AM POS Mediu a întocmit Raportul de neconformitate nr. x/26.08.2016 prin care s-a stabilit faptul că suplimentarea valorii contractului de lucrări s-a realizat fără încadrarea corespunzătoare în prev. art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără demonstrarea îndeplinirii cerințelor de imprevizibilitate, motiv pentru care s-a propus aplicarea unei reduceri procentuale în valoare de 25% din valoarea suplimentată prin Actul Adițional nr. 3/2015. respectiv 1.191.698.28 RON fără TVA.

Recurenta-reclamantă arată faptul că prima instanță a înlăturat nelegal apărarea formulată în sensul că suplimentarea sumei a fost determinată de apariția de condiții tehnice noi apărute ulterior încheierii contractului de lucrări și apariției unor modificări ale morfologiei albiei datorită viiturilor din perioada ulterioară încheierii contractului. Iar toate aceste aspecte care nu au putut fi prevăzute inițial reprezintă în opinia recurentei circumstanței imprevizibile care au determinat valoarea lucrărilor suplimentare care nu au depășit 20% din valoarea contractului inițial.

Se solicită a se constata de instanța de recurs că recurenta-reclamantă a respectat prevederile art. 122 lit. "i" din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziționarea unor lucrări suplimentare care nu au fost incluse în contractul inițial dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare îndeplinirii contratului.

Se solicită în urma reaprecierii situației de fapt, reținerea ca incidente dispozițiile art. 122 lit. "i" din O.U.G. nr. 34/2006 și pe cale de consecință admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii și anularea ca nelegale a actelor contestate.

La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii în sensul prima instanță nu a lămurit pe deplin situația de fapt în sensul încadrării lucrărilor suplimentare efectuate de recurenta-reclamantă în calitate de autoritate contractantă în prevederile art. 122 lit. "i" din O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea apreciază că prima instanță în lipsa lămuririi pe deplin a situației de fapt care impune efectuarea în cauză a unei expertize tehnice nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 498 alin. 2 C. proc. civ.

În cauză Curtea apreciază că este utilă administrarea probei cu o expertiză tehnică pentru a se verifica dacă împrejurările invocate de recurentă se încadrează în a fi considerate circumstanțe imprevizibile în sensul dacă recurenta-reclamantă putea să prevadă condițiile tehnice noi și modificări ale morfologiei albiei întocmite sau apărute ulterior încheierii contractului inițial.

Curtea apreciază că în lipsa expertizei tehnice nu se poate verifica dacă suplimentarea contractului de livrări s-a realizat sau nu cu respectarea dispozițiilor art. 122 lit. "i" din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că achiziționarea de către autoritatea contractantă a lucrărilor suplimentare efectuate fără publicarea prealabilă a unui moment de participare s-a datorat unor circumstanțe imprevizibile, apărute ulterior încheierii contractului inițial și care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă.

În vederea lămurii acestei chestiunii litigioase de fapt și pentru a se administra proba cu expertiza tehnică, Curtea în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 544/2004 va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Mureș împotriva sentinței civile nr. 104 din 3 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iulie 2020.