ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 333/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020 Asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Maramureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 2058/07.09.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, obligarea acestuia la eliberarea Cărții de identitate (cu mențiuni) și a tuturor documentelor necesare pentru înmatricularea autovehiculului marca x cu nr. identificare x proprietatea sa, cu mențiunea "autovehicul declarat furat din ITALIA", conform art. 21 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

nr. 195/2002, cu drept de circulație în România. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4260 din 9 noiembrie 2017, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., arătând că organele de cercetare penală nu au dispus înmatricularea autoturismului cu mențiuni, respectiv emiterea Cărții de identitate cu mențiuni, fără a depune însă și motivele de recurs, precizând doar că va detalia motivele în fața instanței de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." În temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". În cauză, se constată că recurentul-reclamant nu a înțeles să invoce și să dezvolte motivele de nelegalitate prin cererea de recurs și nici ulterior, în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit prevederilor legale menționate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 4260 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.