ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 17 octombrie 2019, contestatoarea A. - Procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 832/10 octombrie 2019 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestația formulată de contestatoare împotriva Hotărârii nr. 8 din data de 30.09.2019 a Comisiei de organizare a concursului de promovare pe loc a procurorilor in funcție de execuție in perioada septembrie - noiembrie 2019.

In esență prin hotărârea atacată s-a reținut că doamna procuror nu îndeplinește condiția de vechime privind participarea la concurs, raportat la dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 242/2018.

Contestatoarea a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate, și în subsidiar, repararea prejudiciului.

Prin aceeași cerere s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 317/2004 cu privire la cuvântul "plenului" din cuprinsul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 317/2004, excepție asupra căreia instanța se pronunță in dosarul asociat nr. x/2019

Contestatoarea a solicitat și suspendarea prezentei cauze până la pronunțarea Curții Constituționale.

Prin cererea depusă prin e-mail la data de 6 iulie 2020 contestatoarea a completat contestația cu un motiv de nulitate absolută a hotărârii atacate pentru neredactarea și semnarea acesteia la data atribuită.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004;

- a invocat excepția lipsei de interes in anularea hotărârii întrucât concursul de promovare in funcții de execuție a avut loc la data de 20.10.2019;

- a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a contestației, susținând, în esență, că hotărârea atacată reprezintă o operațiune administrativă premergătoare și nu un act administrativ individual;

- a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată in raport de prevederile art. 44 din Legea nr. 303/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. - Procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 832/10 octombrie 2019 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 832/10 octombrie 2019 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de contestatoare împotriva Hotărârii nr. 8 din data de 30.09.2019 a Comisiei de organizare a concursului de promovare pe loc a procurorilor in funcție de execuție in perioada septembrie - noiembrie 2019.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, se reține că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

In consecința, cum prezentele hotărâri nu sunt pronunțate în materie disciplinară, contestarea acestora se face conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

In ceea ce privește cererea formulată de contestatoare, de suspendare a judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate care face obiectul dosarului nr. x/2019

Înalta Curte reține că, modificarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a cauzei, coroborat cu instituirea cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., relevă intenția legiuitorului, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a măsurii suspendării.

Verificând cererea de suspendare prin prisma dispozițiilor art. 413 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferind judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei, instanța supremă reține că nu sunt întrunite elementele suspendării prezentului dosar până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 29 alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, în raport de soluția adoptată.

Temeiul de drept al soluției pronunțate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării contestației până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Admite excepția necompetenței materiale a Inaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a contestației formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 832 din data 10 octombrie 2019 către Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.