ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată La data de 2 octombrie 2015 Agenția Națională de Integritate a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța în vederea începerii acțiunii de control a averii persoanei cercetate, pârâtul A., funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, deoarece în perioada evaluată, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010, a fost identificată o diferență semnificativă între modificările intervenite în averea dobândită în timpul exercitării funcției publice și veniturile realizate în aceeași perioadă în cuantum de 157.934,95 RON (aproximativ 41.876 euro).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 217/CA din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis sesizarea promovată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâtul A. și intervenientul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect controlul averilor - Legea nr. 115/1996 și s-a constatat că pârâtul A. a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD și 10.287 EUR. A fost obligat pârâtul să plătească suma de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD și 10.287 EUR în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 217/CA din 11 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de ApelConstanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței fondului si, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea 115/1996, închiderea dosarului cu consecința constatării provenienței licite a bunurilor. În motivarea cererii de recurs au fost invocate următoarele aspecte: În fapt, in perioada 15.09.1993 - 07.09.2004 a îndeplinit funcția de controlor vamal conform Deciziei nr. 877/15.09.1993, iar în prezent îndeplinește funcția de inspector vamal prin transformarea postului conform Ordinului 1173/23.09.2004. La data de 28.02.2011 Agenția Naționala de Integritate a dispus din oficiu declanșarea controlului privind verificarea averii dobândite, urmând ca la data de 14.09.2015 să fie emis raportul de evaluare. Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanta a stabilit următoarele: - Sumele reprezentate de retragerile de la ATM nu sunt considerate cheltuieli, conform celor arătate de expertul contabil si contrar poziției Agenției Naționale de integritate; - Includerea in calcularea veniturilor persoanei cercetate si suma de 24.000 de RON rezultata din vânzarea apartamentului bunicii materne. - A constatat ca fiind nejustificate următoarele sume: 39497,43 RON, 2.445,91 USD si 10.287 Euro cauza fiind trimisa la Curtea de Apel Constanta care a dispus admiterea sesizării Agenției Naționale de Integritate cu consecința confiscării acestor sume. Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește alegerea de către Agenția Naționale de Integritate a perioadei evaluate, respectiv 01.11.2000 si 31.12.2010, întrucât detine calitatea de funcționar public din data de 15.09.1993. Verificarea si analiza veniturilor sale s-a făcut prin excluderea unei perioade de aproape șapte ani in care a încasat venituri si a economisit. Curtea de Apel Constanta nu a ținut cont nici de faptul că o parte din sumele necesare pentru achiziționarea autoturismului au fost cele provenite din economiile tatălui si fratelui său, fapt dovedit prin înscrisurile depuse în probațiune, respectiv că o suma importanta de bani a fost lăsată de fratele său, care s-a mutat definitiv in SUA, la dispoziția tatălui său în urma înstrăinării unui apartament in anul 1998. Aceasta suma de bani a fost lăsată de fratele său datorita faptului că tatăl lor avea o vârsta înaintată iar reclamantul era singura persoana care îl îngrijea. În acest context, Comisia nu a analizat in nici un fel declarația data in datat de 16.04.2013 sub nr. 675 la Consulatul General al României din Los Angeles de către fratele său B., iar Curtea de Apel a înlăturat-o ca fiind subiectivă, dată de persoane care sunt in relații de rudenie cu reclamantul. Comisia nu a analizat nici declarația data de tatăl persoanei cercetate, in prezent decedat, autentificată sub nr. x/12.04.2013 la Biroul Notarului Public C., iar Curtea de Apel Constanta a înlăturat-o in mod greșit datorita relației de rudenie. Conform acestei declarații suma de 40.000 euro, necesară achiziționării autoturismului, a fost pusă la dispoziție de către tatăl persoanei cercetate, aceasta sumă fiind compusă din cei 18.000 USD rezultați din vânzarea apartamentului fratelui si evident economiile sale. Acest fapt rezultă și din depozițiile martorilor audiați, respectiv D. si E.. La aceste declarații se adaugă declarația martorului F. audiat in fata instanței, care confirmă cele arătate de ceilalți martori. Nemenționarea acestor sume, primite ca dar manual de la tatăl său, în declarația de avere nu se sancționează potrivit legii cu prezumția obținerii acestor sume cu caracter ilicit, asa cum în mod greșit reține Curtea de Apel. Atâta timp cat s-a făcut dovada ca aceste sume au existat si au fost predate ca dar manual ele trebuie să fie luate in calcul ca sume obținute de către persoana cercetată, sancțiunea în acest caz fiind alta, și anume răspunderea pentru infracțiunea de fals în declarații pentru completarea declarației de avere fără a consemna in totalitate sumele primite la rubrica dar manual. Motivarea Curții de Apel Constanta este in contradicție cu cele reținute de Comisia de Cercetare a averilor, având in vedere ca într-o situație similară aceasta a apreciat că suma rezultată din vânzarea garsonierei bunicii, G., sa fie inclusă in veniturile persoanei cercetate, deși nici aceste sume nu au fost menționate în declarația de avere. Această chestiune a fost stabilită de Comisia de Cercetare a averilor, dobândind astfel caracter definitiv. Aceasta chestiune - situație de fapt - a fost apreciată in urma declarațiilor martorei E.. Bunica maternă a vândut terenurile pe care le avea in Județul Constanta si l-a ajutat pe fiul sau sa cumpere apartamentul cu 4 camere din Constanta, B-dul x nr. 65, Bloc. L1A, se. B. Arată că nu a declarat existenta sumelor de bani folosite la achiziționarea autoturismului (suma de 40.000 euro, pusă la dispoziție de către tatăl său, compusă din cei 18.000 USD rezultați din vânzarea apartamentului fratelui si evident din propriile economii) având in vedere ca acestea erau deținute de tatăl său în locuința sa proprietate personala respectiv in domiciliul comun si nu de către el însuși. În aprecierea relevanței împrejurărilor de fapt descrise solicită să se țină cont de situația sa familială particulară, dovedită în fața Comisiei de Cercetare a averilor prin intermediul probei testimoniale, necontestată de ANI, și anume că nu s-a căsătorit, iar după ce tatăl său a înaintat in vârstă și starea sănătății sale s-a deteriorate (2015 a decedat) nu mai era necesar să-și achiziționeze alt apartament, hotărând să achiziționeze in schimb un autoturism pentru care a plătit atât din economiile sale anterioare cât si ale tatălui său. Evident că nu are înscrisuri cu referire la sumele de bani primite de la tatăl său, de la bunica sa, având in vedere ca relațiile familiale dintre ei erau foarte apropiate si bazate pe încredere, astfel că nu a fost nevoie de preconstituirea unor înscrisuri care sa dovedească primirea unor sume de bani. Aceasta situație este dovedita si prin declarațiile pe proprie răspundere date de către tatăl si fratele său in luna aprilie a anului 2013. Aceștia confirmă susținera potrivit căreia o parte din prețul autoturismului a fost suportat din acele economii datorita faptului ca autoturismul achiziționat este folosit si de familia fratelui său in perioada in care se întorc în România. În final, a arătat că in permanență a locuit la părinți, în locuința proprietate personală a acestora. Mama sa a decedat in anul 1995 iar tatăl său a decedat in anul 2015. Este necăsătorit si nu are copii minori in întreținere, nu deține o locuința proprie, nu a fost nevoit să contribuie la cheltuielile zilnice si obișnuite ale unei gospodarii ce constau în întreținere, plata utilități, achiziționare alimente etc. toate aceste cheltuieli fiind suportate de către tatăl său, pensionar in ultima perioadă si de profesie navigator. Prin prisma activității pe care o desfășoară, toate hainele de serviciu erau puse la dispoziție gratuit de către angajator. In aceste condiții, a fost in măsura să acumuleze mare parte din venituri, pe care le-a folosit pentru achiziționarea autoturismului in data de 15.10.2008. Comisia de Cercetare a Averilor a apreciat in mod corect aceasta chestiune care nu a fost contestata de Agenția Naționala de Integritate si care in final a căpătat putere de lucru judecat cu privire la economisirea unor sume de bani. În urma aprecierii sumei de 18.000 USD ca fiind economisită de tatăl persoanei cercetate si ulterior folosită pentru achiziționarea autoturismului, suma nejustificata este de 6996,64 euro conform raportului de expertiza si suplimentului la acest raport. Conform suplimentului la raportul de expertiza, expertul a reanalizat concluziile după următoarele criterii: - Transformarea sumei de 6000 Euro (obținută din vânzarea autoturism x) la cursul de schimb de la data achiziționării autoturismului x, data când banii încasați din vânzarea autoturismului x au fost utilizați - Transformarea sumei de 24.000 RON încasata din vânzarea apartamentului bunicii in euro la data încasării acesteia si ulterior transformarea in RON la data achiziționării si plații autoturismului x Conform acestor reaprecieri ale expertului. - In varianta in care se apreciază că persoana cercetată a beneficiat de suma de 18.000 USD, rezultată din vânzarea apartamentului fratelui acestuia, diferența nejustificata in dobândirea averii este de 6996 Eur. - In varianta in care se apreciază ca persoana cercetată nu a beneficiat de suma de 18.00 USD rezultata din vânzarea apartamentului fratelui acestuia, diferența in dobândirea averii este de 31.962 RON, 2445 USD si 10.287 Euro. "4. Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală. Cu referire la criticile prin care s-a susținut faptul că inspectorul de integritate ar fi ales în mod subiectiv și aleatoriu perioada evaluată arată că în mod legal s-a stabilit ca dată de început a procedurii de evaluare data de la care recurentul a dobândit o funcție publică - 01.11.2000, procedura privind întreaga perioadă în care acesta a deținut această funcție. Pe de altă parte, din analiza datelor și informațiilor primite de către instituțiile și autoritățile competente, precum și a punctului de vedere exprimat de către A. a rezultat faptul că, din întreaga perioadă în care aceasta a exercitat funcția publică - perioadă supusă evaluării - doar în intervalul - 01.11.2000 - 31.12.2010 - au fost identificate diferențe semnificative în averea acestuia. În continuare, reiterează argumentele care au condus la evaluarea averii recurentului, conchizând că recurentul susține total neîntemeiat faptul că cuantumul sumei de bani a fost greșit reținut de către instanță ca sumă ce nu poate fi justificată, În ceea ce privește susținerile recurentului reclamant privind sumele de bani reținute ca nejustificate de către instanța de fond, arată că în mod temeinic și legal Curtea de Apel a respins susținerile acestuia potrivit cărora sumele cu care a achiziționat autoturismul marca x ar reprezenta sumele provenite din economiile tatălui și fratelui său. Astfel, nu au putut fi reținute declarațiile date de fratele și tatăl recurentului, pe de o parte, datorită caracterului subiectiv, iar pe de altă parte, datorită faptului că acesta nu a menționat aceste sume în declarațiile de avere, deși avea această obligație. Relevă inadvertențele identificate de prima instanță între declarațiile recurentului și cele ale rudelor sale, astfel: - Tatăl recurentului a declarat că ar fi susținut cumpărarea autoturismului cu întreaga sumă (40000 USD), în timp ce recurentul nu a menționat acest aspect. - Fratele recurentului ar fi susținut că suma obținută în urma vânzării apartamentului de 18000 USD în timp ce recurentul și tatăl acestuia au susținut că este vorba de 13 000 USD. Consideră că atât Comisia de Cercetare cât și ulterior Curtea de Apel - în mod fondat - au respins susținerile recurentului referitoare la faptul că suma încasată de către fratele recurentului în urma vânzării apartamentului său ar fi fost cedată tatălui și apoi de către acesta recurentului - întrucât, pe de o parte, lipsesc dovezile cu înscrisuri, iar pe de altă parte, nu se poate considera în mod rezonabil faptul că: "o familie care vinde apartamentul pentru a pleca definitiv în SUA cedează întreaga sumă obținută cu titlu de preț tatăl unuia dintre soți, în lipsa altor fonduri care să permită o instalare facilă a soților în această țară." De asemenea, nici recurentul și nici martorii propuși de către acesta nu au putut indica frecvența cu care tatăl acestuia a beneficiat de daruri (sub formă de sume de bani) de la B., și nici cuantumul lor, astfel încât, datorită caracterului incert, în mod temeinic nu au fost luate în calcul de către Comisie referitor la caracterul nejustificat al sumei de 39.497,43 RON. a. La data de 15.10.2008, recurentul a dobândit prin cumpărare autolurismul x cu suma de150.946,32 RON (factura seria x nr. x). Potrivit concluziilor raportului de expertiză recurentul a obținut următoarele venituri din salarii: 2000-2002:14019,79 RON, 2003: 3.006,36 RON, 2004: 8.450,27 RON, 2005: 8.918,22 RON, 2006:17.295,67 RON, 2007:19.816,79 RON, 2008: 34.133,72 RON. Astfel, veniturile recurentului în perioada 2000 - 2008 sunt în cuantum total de 119.852,7 RON (95.852,7 RON venituri din salarii plus 24.000 RON dar manual din partea bunicii materne). Având în vedere faptul că, prețul autoturismului x a fost de 150.946,32 RON, iar veniturile obținute de recurent au fost de 119.852,7, rezultă, după cum și Comisia a reținut în mod temeinic și fondat, o diferență nejustificată de 31093,62 RON. b. La data de 20.03.2009, recurentul a achiziționat autoturismul x cu suma de 43182 RON, conform facturii nr. x. Conform expertizei contabile, în perioada noiembrie 2009 - martie 2009 (deci de la momentul achiziționării autoturismului x) recurentul a obținut: - 12.287,99lei-venituri salariale; - 22.489,20 RON (6000 euro) sumă obținută în urma vânzării unui autoturism x (factura 10.11.2008). Având în vedere faptul că prețul autoturismului x a fost 431.82 RON, iar veniturile obținute de recurent au fost de 34.777,19 RON rezultă o diferență nejustificată de 8404,81 RON. În concluzie, suma nejustificată reținută atât de Comisie cât și, de Curtea de Apel este în cuantum total de 39.497.43 RON. Referitor la caracterul nejustificat al sumelor de 2.445,91 USD și 10.287 Euro: a. La data de 02.06.2008 recurentul a deschis contul curent în USD nr. x, încasările efectuate în acest cont au fost: - 2008:1.100,4 USD - 2009:1.501,23 USD. Plățile efectuate în acest cont au fost de: 2008: 41,34 USD - 2009:114,38 USD Totalul soldului existent la sfârșitul anului 2009: 2445,91 USD. b. La data de 10.11.2008 recurentul a deschis contul de depozit în euro nr. x. - La data deschiderii a fost depusă suma de 6.000 euro. - La data de 10.02.2009 a fost depusă suma de 75 euro. Totalul soldului existent la finalul anului 2009: 6075 euro. - La data de 26.09.2009 recurentul a deschis contul de depozit în euro nr. x. - La data deschiderii a fost depusă suma de 4.000 euro. În perioada supusă evaluării, în acest cont au mai fost depuse și retrase sume de bani astfel încât, la sfârșitul acestei perioade soldul acestuia a fost de 4.212 euro. Având în vedere faptul că, sumele în valută existente în conturile în valută nu au fost justificate de către recurent, iar veniturile salariale obținute de către acesta precum și suma de 24.000 RON obținută de la bunica acestuia au fost luate în considerare la calculul sumelor plătite pentru cele două autoturisme, în mod temeinic și fondat Curtea a constatat caracterul nejustificat al sumelor de 2445,91 USD și 10287 EURO. Față de cele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de11 decembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată pentru data de 20 mai 2020.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin sentința recurată s-a admis sesizarea promovată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâtul A. și intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect controlul averilor - Legea nr. 115/1996 și s-a constatat că pârâtul A. în perioada verificată, 01.11.2000 - 31.12.2010, având calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD și 10.287 EUR. Într-o primă critică, care vizează perioada supusă controlului, recurentul pârât a susținut că ANI a ales în mod subiectiv și aleatoriu perioada evaluată, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010, în condițiile în care este funcționar public încă din data de 15.09.1993 a fost lăsată în afara analizei o lungă perioadă în care a încasat venituri si a economisit. Răspunzând la această critică, prima instanță a observat, pe de o parte, că în fața comisiei pârâtul a susținut contrariul, prin invocarea excepției prescripției susținând că în mod nelegal ANI a extins controlul până la 01.11.2000. Pe de altă parte, în cuprinsul declarației date în fața comisiei de cercetare a averilor la data de 15.12.2015, pârâtul a recunoscut că nu ar fi economisit din salariale obținute chiar începând din anul 1993, sumele de bani aferente achiziționării autoturismelor marca x și x, fiind în mare parte primite de la tatăl și fratele acestuia. Prin cea de-a doua critică, referitoare la sumele necesare achiziționării autoturismelor x și x, recurentul pârât a afirmat că prima instanță nu a ținut seama de înscrisurile depuse în probațiune, de declarațiile din care rezulta că o suma importanta de bani a fost lăsată de fratele său, care s-a mutat definitiv in SUA, tatălui său în urma înstrăinării unui apartament in anul 1998. Aceasta suma de bani a fost lăsată de fratele în păstrarea tatălui său datorita faptului ca acesta avea o vârsta înaintată iar reclamantul era singura persoana care îl îngrijea. Astfel, prima instanță nu a analizat in nici un fel declarația data in datat de 16.04.2013 sub nr. 675 la Consulatul General al României din Los Angeles de către fratele său B., și nici declarația dată de tatăl său, in prezent decedat, autentificată sub nr. x/12.04.2013 la Biroul Notarului Public C.. Înalta Curte observă că prima instanță a apreciat ca fiind neverosimile susținerile pârâtului în sensul că toate sumele retrase în numerar au fost strânse în casă de-a lungul anilor întrucât, din istoricul contului de salariu că retragerile de numerar de la ATM sunt în număr de 8-9 în medie pe lună, fiind retrase uneori și sume modice de 20 RON sau 50 RON. Mai mult, a considerat că nu constituie o apărare concludentă, fiind invocată pentru prima dată abia după încheierea cercetărilor comisiei și nu a fost nesusținută de probe și elemente concrete privind sumele pretins a fi economisite. De asemenea, așa cum în mod just a observat prima instanță, constituie o concesie în favoarea pârâtului și faptul că s-a reținut că acesta a deținut în proprietate un autoturism marca x fabricat în anul 2001, dobândit la 28.12.2001 (conform adresei H. nr. x/06.11.2008), or, deși pentru justificarea cheltuielilor comisia de cercetare a reținut și suma de 6000 Euro reprezentând venituri din vânzarea la 10.11.2008 a autoturismului, nu s-a reținut însă la capitolul cheltuieli și valoarea de achiziție a acestui autoturism. Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe potrivit căreia perioada supusă evaluării, 01.11.2000 - 31.12.2010 reprezintă o aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (1), coroborate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conferă pârâtului garanția corectei luări în calcul a balanței venituri - cheltuieli și nu îi produce acestuia nicio vătămare, întrucât stabilirea perioadei de evaluare nu a impietat asupra dreptului acestuia de a dovedi că anterior perioadei vizate a efectuat economii. Prima instanță, având de a cerceta dacă pârâtul a dobândit justificat/nejustificat sumele de 39497,43 RON, 2445, 91 USD și 10287 EUR în perioada reținută în raportul de evaluare ANI, respectiv 01.11.2000 - 31.12.2010 a conchis că aceste sume sunt nejustificate. Astfel, din prețul de cumpărare autoturismului "x" dobândit la data de 15.10.2008 cu suma de 150.946,32 RON, conform facturii seria x nr. x, pârâtul nu a justificat decât suma de 119.852,7 RON, aceasta reprezentând venituri obținute din salarii aferente perioadei 2000 - 2008, până la data achiziționării autoturismului, în valoare totală de 95.852,7 RON, plus suma de 24.000 RON dar manual din partea bunicii materne. Prima instanță a apreciat că apărarea pârâtului, în sensul că o parte din sumele cu care a achiziționat autoturismul marca x reprezintă sume de bani provenite din economiile tatălui și fratelui său nu este susținută de probe concludente, în contextul în care declarațiile date de fratele reclamantului și tatăl reclamantului nu pot fi reținute având în vedere, pe de o parte, subiectivismului acestora iar pe de altă parte, faptul că pârâtul nu a menționat în declarațiile de avere sumele de bani pretins primite de la tatăl acestuia, deși avea această obligație conform legii. Contrar celor susținute de recurentul pârât în sensul că prima instanță nu a analizat aceste declarații, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a înlăturat în mod argumentat declarațiile în cauză, având în vedere caracterul subiectiv al acestora, precum și neconcordanțele majore identificate între declarațiile pârâtului și rudele acestuia. Astfel, tatăl pârâtului a declarat că ar fi susținut cumpărarea autoturismului marca x cu suma de 40000 USD (aproape suma integrală), aspect pe care nici măcar pârâtul nu l-a susținut iar suma de 18000 USD pe care pretinde fratele pârâtului că ar fi obținut-o din vânzarea apartamentului este în realitate aproximativ de 13000 USD având în vedere prețul de 13000 RON (130.000.000 ROL) cuprins în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/09.11.1998 și cursul valutar la acea dată de 0,96 RON/dolar. Într-o altă ordine de idei, prima instanță a considerat că este neverosimilă susținerea pârâtului privind faptul că fratele acestuia ar fi plecat în Statele Unite, unde conform martorului audiat locuia la alte persoane, ar fi vândut apartamentul din România dar nu ar fi luat banii obținuți din vânzare ci i-ar fi lăsat în păstrare tatălui său, fără vreun motiv serios, iar acesta să fii dispus de suma respectivă punând-o la dispoziția pârâtului în scopul achiziționării unui autoturism. În context, Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe în sensul că nu poate fi reținut, în lipsa unor dovezi certe, că tatăl pârâtului ar fi ținut în casă sume de peste 18000 USD o perioadă de aproximativ 10 ani, în condițiile în care, conform declarațiilor martorului audiat de instanță, acesta era îngrijorat încă din anul 2002-2003 cu privire la faptul că ține banii în casă. De asemenea, prima instanță nu putea acorda valoare probatorie acestor declarații cât timp erau contradictorii. Astfel, fratele acestuia a susținut că a lăsat sumele de bani pentru nevoile tatălui, în condițiile în care martorul audiat, F. a susținut că banii erau păstrați de tatăl pârâtului pentru eventuala reîntoarcere a fratelui. În fine, în mod corect s-a apreciat ca lipsită de credibilitate și susținerea că pârâtul ar fi primit suma de 18000 USD din vânzarea apartamentului fratelui său, în contextul în care din contractul de vânzare cumpărare rezulta că apartamentul nu aparținea exclusiv fratelui acestuia ci și soției fratelui acestuia, fiind bun comun, iar prețul transformat în USD la data vânzării este de aproximativ 13000 USD. Prima instanță a subliniat că răspunderea instituită de Legea nr. 115/1996 este o răspundere de drept administrativ ce nu poate fi analizată în condițiile dreptului civil. Susținerile pârâtului că nedeclararea sumelor de bani pretins primite de la tatăl acestuia, regăsite în cheltuielile efectuate, nu constituie o prezumție absolută că aceste sume de bani nu sunt justificate, sunt doar parțial corecte. Astfel, deși fapta de nedeclarare a acestor daruri nu reprezintă o dovadă absolută a nelegalității obținerii acestor sume, cu toate acestea reprezintă o prezumție ce trebuie răsturnată de persoana cercetată prin probe concludente, care să dovedească cu certitudine că într-adevăr a obținut legal sumele în discuție și doar a omis să le menționeze în declarația de avere, însă pârâtul nu a făcut această dovadă. În ceea ce privește achiziționarea autoturismului marca x la data de 20.03.2009 conform facturii nr. x, la valoarea de 43182 RON, prima instanță a reținut că de la momentul achiziționării autoturismului marca x, pârâtul nu a justificat decât veniturile din salarii aferente perioadei noiembrie 2008 - martie 2009 în sumă totală de 12.287,99 RON conform expertizei contabile precum și suma 22.489,20 RON echivalent a 6.000 euro conform expertizei contabile, preț cu care a vândut autoturismul marca x conform facturii din 10.11.2008, ceea ce a condus la concluzia că pârâtul nu a justificat nici suma de 8404,81 RON reprezentând diferența dintre prețul autoturismului achiziționat și veniturile obținute. În consecință, Înalta Curte își însușește opinia primei instanțe potrivit căreia, în raport de cheltuielile efectuate cu achiziționarea celor două autoturisme, pârâtul nu a justificat suma totală de 39.497,43 RON, prezumția licită a dobândirii acestei sume fiind răsturnată de probele administrate în cauză. Cu referire la sesizarea comisiei privind sumele de 2.445,91 USD și 10.287 EUR, prima instanță a reținut în mod corect, analizând istoricul încasărilor în aceste conturi că sunt nejustificate de pârât, în condițiile în care restul veniturilor salariale și suma de 24000 RON obținută de la bunica acestuia au fost luate în calcul la sumele de bani cu care a cumpărat cele două autoturisme. În concluzie, sunt nefondate criticile pârâtului cu privire la neluarea în calcul a sumei de 18000 USD pe care acesta pretinde că ar fi primit-o din vânzarea apartamentului fratelui său, precum și cele referitoare la înlăturarea declarațiilor prin care a fost susținută această apărare. Contrar acestor critici, prima instanță a indicat motivele pentru care această sumă nu poate fi luată în considerare la stabilirea caracterului justificat al cheltuielilor pârâtului. Reiterarea unor susțineri în recurs, prin care se arată că valoarea probatorie a declarațiilor sau înscrisurilor de care se prevalează a fost greșit stabilită de primă instanțe, fără a combate argumentat respectivele considerente, nu atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Într-o altă critică, recurentul pârât a susținut că nemenționarea acestor sume primite cu titlu de dar manual în declarația de avere nu este de natură să creeze prezumția caracterului ilicit al sumelor ce reprezintă diferențe de preț între achizițiile efectuate și veniturilor obținute, considerând că, atâta timp cât s-a făcut dovada dobândirii acestor sume cu titlu de dar manual, acestea trebuie luate în calcul chiar dacă nu au fost evidențiate în declarația de avere, iar sancțiunea aplicabilă ar fi fost cea atrasă de completarea necorespunzătoare a declarației de avere. Această apărare este nepertinentă în raport de obiectul controlului de legalitate efectuat de instanța de contencios administrativ, care nu permite găsirea unor soluții alternative pentru autoritatea publică emitentă, ci vizează temeiurile de fapt și de drept ale actului administrativ emis din perspectiva puterii publice, a atribuțiilor legale de care aceasta dispune în temeiul legii. Având în vedere cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 evaluând probele administrate la valoarea lor justă în raport de obiectul judecății, drept urmare, nu se putea ajunge la altă concluzie în ceea ce privește caracterul nejustificat al sumelor reținute prin sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar situația familială specială a recurentului pârât a fost avută în vedere atunci când nu au fost deduse din veniturile realizate de acesta cheltuielile necesare traiului. Faptul că au fost luate în considerare sumele provenite din vânzarea garsonierei bunicii nu produce efectele specifice lucrului judecat în ceea ce privește alte gratificații, nici comisia și nici instanța de fond nefiind legate de apărările primite în privința altor daruri manuale sau donații. Așa fiind, recurentul pârât avea sarcina de a oferi mijloacele de probă prin care să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă elementele de fapt de care se prevalează, mai ales că a omis să le menționeze în declarația de avere depusă. În consecință, având în vedere cele reținute, omisiunea declarării sumelor pretins primite din vânzarea apartamentului fratelui, a fost corect evaluată de prima instanță. În concluzie, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Situația evidențiată de recurentul pârât cu privire la includerea sumelor obținute prin vânzarea garsonierei bunicii în veniturile persoanei cercetate nu constituie nici contradictorialitate în motivare și nici nesocotire a puterii lucrului judecat. Prin urmare, dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 au fost corect aplicate, constatând că pârâtul a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 39.497,43 RON, 2.445,91 USD și 10.287 EUR prima instanță a dispus în mod justificat obligarea acestuia la plata sumelor respective.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.