ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 19.06.2019 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Izei, Consiliul Local Vadu Izei și Primarul Comunei Vadu Izei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, au solicitat instanței suspendarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2019 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pusă în aplicare de pârâta D.G.R.F.P. Cluj, până la soluționarea de către instanța de fond a cererii în anularea actului administrativ, potrivit legii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 569 din 9 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Vadu Izei, Consiliul Local Vadu Izei și Primarul Comunei Vadu Izei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au formulat recurs recurenții-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Izei, Consiliul Local Vadul Izei și Primarul Comunei Vadul Izei. In motivarea recursul s-a arătat că, deși instanța de fond a constatat existența unei pagube iminente, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la cazul bine justificat. In continuare recurentele - reclamante au expus situația de fapt, cu privire la controlul efectuat de pârâtă, care a condus la punerea in executare a titlului de creanță cu consecința blocării activității autorității administrative. In drept cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 3.2 Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs incident pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive.

Apărările formulate în cauză Recurenta- pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj a depus intâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamante, in raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precizând că cererea nu conține critici aduse hotărârii primei instanțe, ci doar o reluare a situației de fapt. Pe fondul cererii de suspendare, a solicitat respingerea recursului apreciind că in mod corect aceasta a fost respinsă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nemotivat. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din susținerile recurentelor - reclamante rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate care să se poată încadra în motivul invocat. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Înalta Curte constată că recurentele-reclamante nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei și netemeinicia sentinței. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. Conform art. 491 alin. (1) coroborat cu art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., dacă recursul principal este respins ca tardiv ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect. Aceasta este situația și în cauză, unde recursul reclamanților se constată ca este nul, astfel că recursul incident formulat de pârâtă, rămâne fără efect. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului reclamanților și a respinge, pe cale de consecință, recursul incident, ca rămas fără efect.