ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3904/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (urmare declinării prin sentința nr. 229 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal), reclamanții Comuna Vadu Izei, Consiliul Local al Comunei Vadu Izei și Primarul Comunei Vadu Izei au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, anularea titlului de creanță Notificare - Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2019 emis de pârât, precum și suspendarea executării acestuia.

Prin sentința nr. 500 din 29 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții Comuna Vadu Izei, Consiliul Local al Comunei Vadu Izei și Primarul Comunei Vadu Izei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2019 emis de pârât și a respins cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 14 septembrie 2022, reclamanții Comuna Vadu Izei, Consiliul Local al Comunei Vadu Izei și Primarul Comunei Vadu Izei au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este întemeiat și urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, ce atrag casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeași instanță.

Instanța de control judiciar apreciază ca fiind întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte observă că prima instanță nu a analizat în mod corespunzător apărările formulate de pârât și nici materialul probator administrat în cauză, creând astfel acestuia o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura un proces echitabil ambelor părți litigante.

Astfel, se constată că instanța a reținut situația de fapt însă a omis să verifice toate argumentele prezentate de pârât, mai ales acele apărări care prezentau relevanță în soluționarea cauzei și stabilirea cuantumului prejudiciului, apărări cu caracter pertinent.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Recurentul pârât a acordat finanțare către UAT comuna Vadu Izei în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului Național de Dezvoltare Locală, fiind încheiate trei contracte de finanțare.

Recurentul a învederat primei instanțe situația de fapt, arătând că intimata a încheiat cu A. S.R.L. acordul contractual nr. x/2010, acest agent economic fiind lider în acordul de asociere încheiat la data de 14.12.2009, asociat 1 fiind B. S.R.L., asociatul 2 fiind C. S.R.L. iar asociatul 3 fiind D. S.A..

Ulterior au fost semnate mai multe contracte de cesiune, astfel: A. S.R.L. (cesionar) a încheiat contractul de cesiune cu D. (cedent), la data de 02.08.2011, fiind cedat procentul de 20% din acordul de asociere; B. S.R.L. (cedent) a încheiat la data de 15.02.2012 cu E. S.R.L. (cesionar) contractul de cesiune prin care s-a cedat procentul de 29% din acordul de asociere; A. S.R.L. a încheiat contractul de cesiune din 09.07.2014 care a fost semnat și de către intimată, prin care a cedat toate drepturile și obligațiile prevăzute în acordul de asociere, respectiv procentul de participare în proporție de 51% din acordul de asociere.

Recurentul a constatat că aceste contracte de cesiune au fost încheiate cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, văzând și adresa nr. x/19.04.2017 prin care ANAP a menționat faptul că cesiunea contractelor de achiziție publică nu a fost permisă niciodată, indiferent de perioadă și de legislația în vigoare.

Prima instanță nu a analizat niciunul din argumentele prezentate de către pârât iar situația de fapt nu a fost corect reținută, motivarea prezentată fiind străină de cauza dedusă judecății.

Prin Notificarea nr. x/2019 s-a apreciat faptul că încheierea contractelor de cesiune contravine dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 204 indice 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că " Într-un contract de achiziție publică este permisă doar cesiunea creanțelor născute din acel contract, obligațiile născute rămânând în sarcina părților contractante, astfel cum au fost stipulate și asumate inițial."

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2013, "Beneficiarii răspund de organizarea și derularea procedurilor de atribuire a contractelor de bunuri/servicii/lucrări, în conformitate cu prevederile legale și cu obligațiile din contractele prevăzute la art. 10, precum și de modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat prin program potrivit destinației pentru care au fost alocate."

Conform dispozițiilor art. 10

1

alin. (1) din același act normativ, "În cazul în care beneficiarii utilizează sumele transferate cu nerespectarea prevederilor legale sau contractuale, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice notifică beneficiarii cu privire la prevederile încălcate și solicită restituirea în termen de 30 de zile calendaristice a sumelor decontate necuvenit."

Cu toate cu emiterea notificării pentru recuperarea finanțării s-a realizat în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2013, aceste prevederi nu au fost avute în vedere de către prima instanță, care a făcut referire doar la O.U.G. nr. 66/2011.

În concret, se impunea ca instanța de fond să analizeze dacă încheierea acestor contracte contravine sau nu prevederilor legale enunțate și să verifice dacă înlocuirea cu un terț a persoanei juridice cu care s-a încheiat contractul de achiziție publică poate fi considerată o modificare a unei clauze esențiale a contractului de achiziție publică și se impune efectuarea unei noi proceduri de achiziție publică, analizarea drepturilor și obligațiilor din contractul de asociere în participațiune neavând nicio legătura cu prezenta cauză.

În consecință, se reține că, practic, nu s-a analizat fondul cauzei de o manieră care să permită exercitarea controlului judiciar, neputându-se realiza o astfel de analiză direct de către instanța de recurs, întrucât s-a afecta dreptul părților la un proces echitabil.

Elementele evidențiate configurează o motivare insuficientă a hotărârii primei instanțe, fiind incidente sub acest aspect prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 și art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond. În rejudecare, se vor analiza toate argumentele părților, esențiale pentru dezlegarea pricinii și se va motiva corespunzător hotărârea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 500 din 29 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea acțiunii în anulare.

Menține soluția dată cererii de suspendare a executării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.